Călin Toma a împlinit zilele trecute 26 de ani. Îi urăm încă o dată „La mulți ani cu sănătate” şi îi dorim să aibă cât mai multe realizări în tricoul Ripensiei! Cu acest prilej, am ales să purtăm și un scurt dialog cu fotbalistul care a devenit deja unul dintre cei mai vechi componenți ai echipei. De altfel, Călin e în prezent și vicecăpitanul formației noastre. Iată ce a avut de spus fundașul stânga ce îmbracă tricoul cu numărul 19...

Rep.: Călin, cum te-ai apucat de fotbal? Ce te-a determinat să practici acest sport?

C.T.: Pe vremea când eram eu copil nu erau atâtea activităţi, astfel că în fiecare zi băteam mingea cu prietenii în faţa blocului. Când am ajuns la şcoală, la Generală 30, unde existau două terenuri de sport, am continuat să joc fotbal zilnic. În acea perioadă a venit la un moment dat un antrenor şi a înfiinţat o grupă de copii. Au fost bineveniţi toţi cei care îşi doreau să practice fotbalul. Au fost destui, dar a venit vacanţa, iar la „reunire” am rămas singurul amator! Nici măcar antrenorul n-a mai venit! Dar cum grupa de ’91 era la antrenament, m-au primit la ei.

Rep.: Deci junioratul l-ai petrecut la Poli…

C.T.: Am fost 10 ani la Poli, până am terminat junioratul. Apoi am jucat un an la Făget, la Becicherec un an şi jumătate, iar la Ghiroda jumătate de an, înainte să ajung la Ripensia.

Rep.: Dintre aceste experienţe, pe care le-ai avut înainte să ajungi la clubul roş-galben, unde te-ai simţit cel mai bine?

C.T.: În fiecare loc m-am simţit bine. Peste tot am avut rezultate foarte bune. La juniori, cu Poli, am cucerit consecutiv două titluri de campioni naţionali, cu Făgetul am încheiat pe primul loc, cu Becicherecu Mic am obţinut o promovare şi apoi ne-am luptat până în ultima etapă pentru o alta, din Liga a III-a în cea de-a doua. Peste tot am avut parte de experienţe frumoase.

„În Liga a III-a ne-a fost mai uşor decât într-a patra!”

Rep.: Din 2015 eşti la Ripensia. Ce ştiai despre acest club înainte să ajungi aici?

C.T.: Ştiam de la foşti colegi de-ai mei, precum Briciu, Ciobai sau Iulius Rădulescu, care erau deja la club, că Ripensia înseamnă un proiect serios, sănătos, cu oameni de calitate, care vor să facă un lucru corect. Este de apreciat, pentru că în România astfel de lucruri sunt mai puţin întâlnite. Despre istoria acestui club ştiam însă mai puţin. Cunoşteam faptul că Ripi a fost una dintre cele mai mari echipe din perioada interbelică, dar alte amănunte le-am aflat pe parcurs.

Rep.: Ripi era în eşalonul patru când ai sosit.

C.T.: Iar promovarea din Liga a IV-a în cea de-a III-a a fost cu siguranţă mult mai dificilă decât cea din eşalonul trei în cel de-al doilea!

Rep.: E singurul campionat de până acum, de la reînfiinţare, în care Ripensia a stat pentru mai mult de un sezon!

C.T.: Din păcate, a fost atunci şi acel episod de tristă amintire pentru noi, când am pierdut 6-2 cu ASU Poli, fiindu-ne foarte greu după acel moment. Din punct de vedere al psihicului jucătorilor, a fost dificil să trecem peste acel eşec.

Rep.: Aţi ajuns însă până la urmă în eşalonul trei. Cum a fost în Liga a III-a?

C.T.: A fost mai uşor, datorită faptului că am jucat fără presiune. Nu era o nicio tragedie dacă n-am fi promovat. Probabil din acest motiv ne-a ieşit şi jocul. Apoi nimeni nu ne privea drept favoriţi şi nici nu ne lua în serios. Asta până în retur, dar când s-au trezit, a fost cam târziu! Am avut atunci acea serie de 8 victorii consecutive, lucru rar întâlnit.

„Paul Codrea este un antrenor tânăr, care ne-a adus un suflu nou”

Rep.: Acum sunteţi în anticamera primei scene. Cum ţi se pare fotbalul în Liga a II-a?

C.T.: Din punct de vedere fotbalistic, mare diferenţă nu este între eşaloanele trei şi doi. Dar, aici, jucătorii sunt profesionişti, sunt pregătiţi altfel, căci se antrenează zilnic.

Rep.: Startul ligii secunde a fost unul fericit pentru Ripensia. Aţi adunat patru victorii la rând şi v-aţi instalat pe primul loc în clasament!

C.T.: Nu se aştepta nimeni la acest lucru, nici măcar noi. A fost o perioadă foarte bună, un start excelent. Dacă nu s-ar fi întâmplat aşa, având în vedere ceea ce a urmat, acum ne-ar fi fost foarte greu.

Rep.: Într-adevăr, jocul a scăzut apoi în consistenţă. Care au fost cauzele?

C.T.: Nu cred că există vreo explicaţie. Cine a jucat fotbal înţelege că în viaţa unei echipe există asemenea suişuri şi coborâşuri. Din punctul meu de vedere, nu există o explicaţie anume. Nu cred că sunt jucători care să nu-şi fi dorit să câştige sau care să nu dea totul. Pur şi simplu aşa se întâmplă la fotbal sau, în general, în orice sport.

Rep.: Din iarnă aveţi un nou antrenor, Paul Codrea. Care e atmosfera la echipă?

C.T.: Ne-am acomodat repede. Paul Codrea este un antrenor tânăr, care ne-a adus un suflu nou. A venit cu o filozofie nouă pentru noi şi sperăm să putem pune în practică cât mai repede ceea ce ne cere. Ne dorim cu toţii să vină victoriile, căci asta e cel mai important.

„Ne dorim ca toate punctele din partida cu Brăila să rămână la Timişoara!”

Rep.: În primul meci cu Paul Codrea pe bancă, primul din această aşa-zisă primăvară, asta pentru a nu face notă discordantă cu zăpada de afară, a fost 1-1 la Snagov. Cum a fost meciul?

C.T.: Având în vedere ocaziile, cred că a fost un rezultat echitabil. Ca în orice prim joc, după o astfel de perioadă de pauză, motoarele n-au ajuns încă la turaţie maximă. Sperăm însă că vom intra cât mai repede într-un ritm bun de joc.

Rep.: Urmează la finalul săptămânii viitoare duelul cu Dacia Unirea Brăila.

C.T.: Îmi aduc aminte că în tur am avut un meci foarte greu. A fost o deplasare foarte lungă, iar adversarii au practicat un presing agresiv pe tot parcursul partidei. Ştiu că brăilenii au mai pierdut acum din jucătorii cu experienţă pe care îi aveau. Să sperăm că toate punctele vor rămâne la Timişoara.

Rep.: În acest campionat nu ai reuşit încă să marchezi, cu toate că eşti unul dintre cei mai buni executanţi ai loviturilor libere...

C.T.: ... dar am fost foarte aproape, am avut şi bară. Eu nu sunt însă disperat să înscriu. Am şi o vorbă pentru asta, gol dai când îţi vine rândul! Încerc să-mi ajut echipa şi în alte moduri. E important să nu luăm gol şi-apoi mai încerc să furnizez şi cât mai multe eventuale pase de gol.

Rep.: Suporterii au un loc important în viaţa unei echipe. Cum îi simţi pe cei ai Ripensiei?

C.T.: Este un grup inimos. Îi apreciem pe suporterii noştri, mai ales că unii au fost alături de noi chiar şi în deplasări. Le mulţumim frumos pentru susţinere. Ne dorim să îi facem fericiţi! Sperăm să ducem echipa cât mai sus şi să ne bucurăm la final ca în vara trecută!