• S-a născut la data de 19 septembrie 1965, la Caransebeş
• Este de profesie poliţist
• De 24 ani este căsătorit cu Corina. Împreună, au o fiică, Andreea, în vârstă de 22 de ani
• Este membru asociat din anul 2013
• A jucat baschet în liceu, iar acum practică fotbalul, tenisul de masă şi şahul
• Pasiunile sale, altele în afara fotbalului, sunt călătoriile şi pictura

Primul contact cu Ripensia...

„Pentru a vă răspunde la această întrebare, cred că trebuie să o luăm cu începutul. Dragostea pentru fotbal mi-a fost insuflată de către bunicul meu, când încă nu împlinisem vârsta de 7 ani. Fiind originar din Caransebeş, făceam drumuri cu trenul la Reşiţa, să văd CSM-ul sau «căniţii», aşa cum le spunea tatăl meu, ce jucau la acea vreme în prima divizie. Pentru mine, fiecare prezenţă în Valea Domanului era o sărbătoare! Aceasta a fost prima dragoste. În timpul facultăţii şi după absolvire, din 1990, am văzut multe meciuri de-ale lui Poli. Pot spune că le-am ţinut pumnii, dar nu pot zice că a existat şi o atracţie deosebită pentru acest club. Apoi, cu vreo şase ani în urmă, un bun prieten, deja pe atunci socios, mi-a povestit de proiectul Ripensia. Am început să ma informez şi să urmez echipa prin toate coclaurile şi fâneţurile din judeţ, căci roş-galbenii evoluau atunci în Liga a VI-a. Ripensiştii îşi făceau bine treaba, chiar dacă învingeau adversari ce veneau «călare» pe bicicletă cu 15 minute înainte de fluierul de începere al arbitrului. Acest fapt mi-a dat, totodată, încrederea că fotbalul nu va muri niciodată”!

Apreciază la Ripi...

„Din momentul în care i-am cunoscut pe cei aflaţi în conducerea clubului, am realizat că sloganul «step by step» nu e unul doar de faţadă, ci cât se poate de serios. La Ripensia se vrea performanţă, însă, nu cu orice preţ. Clubul se construieşte pe o bază serioasă, iar începutul a fost deja făcut.”

Activităţi în cadrul clubului...

„Alături de alţi prieteni, fac parte dintr-un grup neoficial, care se întâlneşte aproape săptămănal de la înfiinţarea lui, încă din anul 2014. Este un grup care îndrăgeşte şi vrea binele acestui club, intitulat sugestiv de noi «Sprijin pentru Ripensia». Implicarea e una în limita timpului disponibil şi înseamnă, în primul rând, idei şi ajutor de orice fel, legat de buna funcţionare a Ripensiei! Steinhardt spunea că dacă iei literele cuvântului ROMÂNIA şi le aşezi altfel, îţi iese OM ÎN RAI! Cam asta vrem să fim noi la Ripensia... Sintetizând, aş spune că am o contribuţie mică şi greu de cuantificat în viaţa acestui club renăscut, dar cred că pic cu pic se face marea”!

Reflecţii, împărtăşite cu alţi ripensişti...

„Am întâlnit şi cunoscut aici o familie mică de ripensişti, de suporteri-socios, cum ne place nouă să zicem, dar extrem de frumoasă, mărinimoasă şi serioasă. Toţi suntem animaţi numai de gânduri bune, suntem bucuroşi de urcuşuri, iar la coborâşuri sărim în ajutor . Toţi avem un singur interes: să readucem prestigiul de odinioară al Ripensiei. Eu cred şi sper că toţi realizează că în fotbal nu poţi avea numai victorii. Drumul spre vârful piramidei e unul anevoios, dar extrem de frumos”!

De ce Ripensia?

„... pentru că e un club altfel în fotbalul nostru. În realitate însă, clubul e clădit cât se poate de normal! Este un club bazat pe principii şi valori, în care cuvântul de ordine este responsabilitatea. Mă bucur că şi cei care conduc acum destinele clubului au înţeles, cum la fel de altfel au făcut-o şi cei din perioada interbelică, că ajutorul trebuie să vină doar dinspre mediul privat de afaceri. Comunitatea locală trebuie să pună la dispoziţie doar stadionul. Să se ştie-n lung şî-n lat, că-ntotdeauna, fruncea-i în Banat! Tempo Ripi”!