• S-a născut la 18 iulie 1977, la Timişoara
• Este căsătorit cu Judith Mihaela de 21 de ani şi împreună au un fiu, Denis Cristian
• Este antreprenor, dedicându-se pasiunii sale, aceea de a face mobilă şi instrumente de scris, unicat.
• Membru asociat din 2017
• A jucat fotbal, dar doar la nivel de juniori, la UMT, fiind portar
• Întrebat despre alte pasiuni, Cristi a răspuns fără să stea pe gânduri: „tot ceea ce înseamnă «handmade»”!

Primul contact cu Ripensia...

„Prima oară când am aflat despre Ripensia a fost înainte de Revoluţie, atunci când, copil fiind, am citit cartea lui Iosif Dudaş, «Timişoara, leagănul fotbalului românesc». Acolo erau, din ce îmi aduc aminte, pasaje importante legate de Ripi. Chiar îmi puneam la acea vreme întrebarea, de cu nu mai există această echipă? Ulterior, am aflat despre reînfiinţarea clubului de la Gyuri Stoianov (n.r. – actualul antrenor cu portarii al echipei noastre), care îmi e amic şi vecin. Am şi fost la câteva meciuri cu el în acea perioadă. Mi-a povestit atunci, despre întregul concept al grupării, care a ales să pornească de jos”.

Apreciază la Ripi...

„Pe lângă valorile pe care le promovează clubul, apreciez foarte mult suporterii. Sunt deosebiţi. Iubesc această echipă până la a cădea din picioare! Ei îşi aplaudă favoriţii şi atunci când formaţia pierde. Am fost fascinat de aceşti oameni inimoşi. Îmi place calitatea suporterilor noştri, au eleganţa aceea care confirmă valorile Ripensiei. Apoi, sunt şi doi jucători care m-au făcut să iubesc această echipă cu adevărat: Călin Toma şi Adi Popa. Am fost impresionat de dăruirea cu care ei evoluează de fiecare dată”.

Activităţi în cadrul clubului

„Am avut activităţi de voluntariat, la fel ca mulţi alţi suporteri ai formaţiei noastre. De execplu, împreună cu Laurenţiu Onea şi Marius Băicoianu am refăcut, fiind şi electrician printre altele, instalaţia de sonorizare de pe arena din Ciarda Roşie. Au mai fost şi alte activităţi, cum ar fi acţiunea de deszăpezire din primăvara anului trecut, cea de dinaintea partidei cu Chindia. Împreună cu conducerea clubului şi cu alţi membri asociaţi am pus mâna pe lopată şi am dat la o parte toată zăpada de pe teren. Şi nu a fost puţină!”.

Reflecţii, împărtăşite cu alţi ripensişti...

„Deşi am privit cu scepticism noul proiect şi noua organizare a clubului, eu sunt convins că rezultatele vor începe să apară. Trebuie doar să avem puţină răbdare. Trebuie să devenim şi noi profesionişti. În altă ordine de idei, când aceste rezultate vor apărea, atunci lângă echipă vor veni şi noi suporteri. Va trebui, atunci, să avem grijă şi să nu-i respingem. Avem nevoie de suporteri noi”!

De ce Ripensia?

„Pentru că, în opinia mea, e cel mai serios proiect din fotbalul actual timişorean”.