• S-a născut la 9 noiembrie 1965, la Bucureşti;
  • Este căsătorit şi are doi copii, Amalia şi Richard Thomas;
  • Absolvent al Facultăţii de Drept, din cadrul Universităţii din Bucureşti;
  • Este timişorean din 1990;
  • Este notar public în Sânnicolau Mare;
  • Este preşedintele Camerei Notarilor Publici Timişoara;
  • Membru asociat din 2013;
  • A jucat fotbal, dar doar la nivel de juniori, la CSŞ Caransebeş;
  • Pasiuni: „Fotbalul - istoria şi statistica sa”!

Primul contact cu Ripensia...

„Din cărţile pe care le-am citit, ştiam că Ripensia a fost ultima campioană dată de Timişoara, că are patru campionate şi două Cupe ale României. Ştiam că a fost un club iubit şi în alte părţi ale ţării şi, în mod expres, la Bucureşti. Astfel, atunci când am aflat din presă despre reînfiinţare, mi-am luat un prieten cu mine şi am mers la un meci la Covaci. Nu aveam prea multe informaţii în acel moment despre club, dar ne-am întâlnit acolo cu Radu Ienovan. Alături de el, se mai aflau şi alţii. Atunci mi-am dat seama că e o treabă serioasă. Am continuat să merg la meciuri, iar cu timpul am devenit membru asociat. Aşadar, primul meu contact cu Ripensia a fost la Covaci, la un meci din Liga a VI-a”.

Apreciază la Ripi...

„... seriozitatea proiectului. De asemenea, apreciez faptul că oameni din diverse domenii de activitate au început să pună umărul la dezvoltarea lui. Am reuşit împreună să găsim un limbaj comun. Ne dorim ca Ripensia să nu mai dispară din istoria acestui oraş. E foarte important acest lucru, dincolo de performanţele sportive obţinute”.

Activităţi în cadrul clubului

„Nu vreau să-mi arog merite deosebite, dar ideea de a ne întâlni într-un cadru neoficial şi de a constitui acea structură pe care o numim «grupul de sprijin pentru Ripensia» mi-a aparţinut. Desigur, ea a fost pusă în practică cu ajutorul prietenilor şi colegilor, care sunt şi în momentul de faţă în acest grup. Îi aşteptăm şi pe alţii alături de noi. Meritul acestui grup de sprijin este că a reuşit, mai mult sau mai puţin, la diverse intervale de timp, să aducă alături de club oameni cu bani - o parte dintre sponsori sunt aduşi de noi – şi oameni cu idei. Sunt oameni, care chiar dacă nu-şi permit să susţină clubul din punct de vedere financiar, au idei frumoase şi ajută la ceea ce noi ne dorim să facem, pentru ca acest club să redevină ceea ce a fost odată. Şi, dacă se poate, mai mult decât atât”.

Reflecţii, împărtăşite cu alţi ripensişti...

„În vremurile acestea, în care vedem că multe cluburi de tradiţie din fotbalul românesc au dispărut, pur şi simplu, şi nu mă refer la acelea care au activat în perioada interbelică sau imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial, ci la grupările care au apărut în perioada de început a epocii comuniste, faptul că s-a gândit cineva să meargă şi invers pe acest drum, e o iniţiativă de lăudat. E meritul celor care au avut această idee în urmă cu câţiva ani, în 2012, sau chiar mai devreme, căci ideea reînfiinţării Ripensiei a apărut mai demult. M-aş bucura dacă am reuşi, cu posibilităţile de care dispunem fiecare, să atragem mai mulţi oameni alături de noi. În primul rând, trebuie să atragem mai mulţi suporteri, căci este un capitol la care suferim. Tinerii din ziua de azi ştiu foarte puţine lucruri despre ce a fost Ripensia la un moment dat. Apoi, în oraşul nostru, toată lumea a auzit de Poli şi cumva ducem o povară în spinare, din acest punct de vedere. De aceea cred că ne revine tuturor obligaţia să ne mobilizăm şi să-i aducem pe alţii alături de noi. Să le arătăm ce înseamnă organizarea clubului nostru şi seriozitatea cu care lucrăm la realizarea acestui proiect”!

De ce Ripensia?

„Pentru că a fost ultimul club campion al Timişoarei”.

Almira
Lagradia
Mewi
ILA Vorhaben
Casa de la Rosa
Ducodan
Cottontex
Dribling
Auto Vic
DI&SI PANIF
Restart Energy
Multidiet
Multidiet
Multidiet
Profal Industry
Signal