• S-a născut la Lugoj, pe 18 februarie 1966 şi este bănăţeancă get-beget
• A absolvit dreptul la Universitatea din Timişoara şi la Universitatea din Basel (Elvetia); Studiile le-a continuat cu un masterat în etică aplicată, la Universitatea din Zürich, cu specializare în dreptul sportului, la Universitatea din Hagen, Germania;
• Face parte din baroul Timiş din 1997 şi din Camera de Avocaţi din Freiburg i.Br. din 2005;
• A înfiinţat propriul Birou de Avocatură şi Traduceri în 2007, în Lörrach, Germania;
• Colaborează în calitate de traducator cu Instanţe de limbă germană din Elveţia;
• Este casatorită cu Gerhardt Grimmer din 1984. Are un fiu, Ştefan, în vârstă de 17 ani;
• Este de curand membru asociat, dar este o admiratoare constantă şi veche a clubului nostru, în ciuda faptului că locuieşte la peste 1.500 de kilometri depărtare de Timisoara;
• Fotbalul este, bineînţeles, o mare pasiune, mai ales că este implicată activ şi în viaţa unui clubul din Germania, acolo unde fiul ei, Ştefan, evoluează pentru echipa de juniori;
• Visează ca la pensie să revină în România şi să facă agricultură!

Primul contact cu Ripensia...

„Numele «Ripensia» l-am auzit de mult, pe când aveam vreo 20 de ani, din poveştile socrului meu, Francisc Grimmer, care a fost un un mare admirator al echipei din perioada interbelică. Timişorean fiind, a crescut, practic, cu Ripensia, pe care, la fel ca multi alţii, a privit-o cu multă admiraţie şi respect. «Ripensia era un club de gentlemeni. Când te duceai la meci, te îmbrăcai de sărbătoare, iar când echipa intra pe teren, te ridicai in picioare!», spunea el. Când, după mulţi ani, am aflat de reînfiinţarea clubului, mi-am amintit de aceste vorbe şi am început să urmăresc formaţia şi evoluţia ei. Am putut fi, astfel, martoră a seriozităţii cu care Ripensia câştigă pe forţe proprii, cu paşi siguri, tot mai mult teren şi capital de imagine, într-o lume a câştigului imediat şi superficial. Atunci când a promovat în Liga a II-a, în familia noastră a fost sărbătoare. Am venit la primul meci din eşalonul al doilea direct de la aeroport, cu bagajele în taxi, împreuna cu baiatul meu, Ştefan. Am văzut toate meciurile televizate. Am jubilat la combinaţia ireală Mediop-Dumiter, din partida cu UTA, am scandat pentru Călin Toma pe stadion în meciul incredibil cu Ştiinţa Miroslava, ne-am bucurat de evoluţia echipei la final de sezon. Ne-a fost teamă când a plecat Gakos, în liga a III-a, şi am suferit la plecarea lui Mediop,dar  ne-am bucurat de reîntoarcerea lui Zaluschi! Şi multe altele...”

Apreciază la Ripi...

„ ... că joacă un fotbal onest, într-o atmosferă cu lume bună, sub deviza unui  fairplay desăvârşit. Şi când spun asta, nu mă refer doar la jocul echipei. Simţi toate acestea mai ales în tribună. Este exact ceea ce lipseşte, din ce în ce mai vizibil, în fotbalul de azi.”.

Activităţi în cadrul clubului

„Mi-aş dori să mă pot implica în promovarea imaginii clubului peste hotare. Ripensia poate rescrie istoria în sportul naţional şi internaţional, prin resuscitarea unor valori morale pe cale de dispariţie”.

Reflecţii, împărtăşite cu alţi ripensişti...

„Îmi place enorm faptul că există o Cafenea Ripensia, unde, pe lângă cafeaua excelentă şi posibilitatea de a achiziţiona articole din Fan-Shop, uneori ai şansa să întâlneşti, pe lângă alţi suporteri, şi întreaga echipă! Îmi place climatul familial, care există între susţinătorii Ripensiei. Eşti  primit ca într-o mare familie. Apreciez, de asemenea, la suporterii noştri faptul că sunt alături de formaţie şi în momentele grele, iar critica este doar la obiect, constructivă, fără atacuri la adresa echipei”!

De ce Ripensia?

„Pentru că readuce în fotbalul românesc clasa şi fairplayul, care sunt condiţii sine-qua-non într-un sport de calitate. Şi realizează acest lucru făra a face rabat de la performanţă şi de la ţinută morală. Ripensia ar putea deveni un punct de reper în educaţia sportivă a copiilor noştri”.