• S-a născut la data de 18 martie 1963, în localitatea Sângătin, judeţul Sibiu
• Este căsătorit şi are doi copii
• A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri în anul 1985, an în care, totodată, a devenit timişorean. Între 1990-1995 a urmat cursurile Universităţii de Vest din Timişoara, la secţia de Management
• Fotbalul s-a numărat dintotdeauna printre pasiuni, însă sportul pe care l-a practicat şi cu care încă se îndeletniceşte este tenisul. Cu adevărat performanţă a făcut într-un alt sport, cel al minţii. În şah a avut o normă de candidat la titlul de maestru
• În 1999 a înfiinţat Almira , o societate comercială pe care o conduce cu succes de atunci
• Pe data de 4 septembrie 2018, a fost ales, de către Adunarea Generală a clubului, preşedintele Ripensiei

Rep.: Domnule Dumitru Mihu, vreau să începem dialogul nostru cu o întrebare pe care o adresez tuturor fanilor roş-galbenilor. Când şi cum aţi auzit pentru prima oară de Ripensia?

D.M.: Cu mulţi ani în urmă l-am auzit pentru prima oară pronunţând acest nume pe Cristian Ţopescu, care amintea de frumoasa echipă timişoreană când făcea referire la istoria fotbalului românesc. Ulterior, citind cărţile marelui cronicar sportiv Ioan Chirilă, am aflat mai multe informaţii despre marea Ripensia din perioada interbelică. Pot să spun că dintotdeauna mi-a plăcut fotbalul, astfel că am urmărit cu atenţie acest fenomen.

Rep.: Cum s-a produs apropierea de echipa actuală?

D.M.: În urmă cu mai bine de un an şi jumătate, vechiul meu prieten, Adi Onica, m-a întrebat dacă vreau să mă întâlnesc cu Radu Ienovan, preşedintele Ripensiei. Am vrut! Mai târziu, am fost invitat la şedinţele săptămânale ale membrilor susţinători, unde am intrat în contact direct cu problemele clubului.

Rep.: Iar apropierea s-a transformat cu timpul în implicare!

D.M.: Eu sunt un om care, atunci când observă că e nevoie de ceva, încerc să intervin. Am observat că la Ripensia era nevoie de mine, astfel că am intervenit. Nevoile fiind tot mai mari şi intervenţiile mele au devenit tot mai dese şi mai de substanţă.

Rep.: Şi tot aşa, până când la Adunarea Generală din 4 septembrie aţi fost ales noul preşedinte, al doilea din istoria recentă a clubului.

D.M.: Da, dar până acolo, au existat multe discuţii despre situaţia clubului, despre ceea ce este el şi, în special, despre perspectivele lui şi modul în care ne putem atinge obiectivele. Într-adevăr, deocamdată sunt preşedintele ales. Voi deveni preşedinte în momentul în care instanţa de judecată va aproba noul statut.

Rep.: Că tot aţi adus vorba... Odată cu Adunarea Generală din 4 septembrie s-au produs şi câteva modificări în ceea ce priveşte statutul. Care sunt cele mai importante şi ce efecte vor produce?

D.M.: Schimbările sunt de substanţă. Ripensia a funcţionat ca un club pe modelul „socios”. Dar, în urma experienţei acumulate şi a analizelor pe care le-am avut, s-a ajuns la concluzia că acest model nu are o perspectivă, în măsura în care gruparea noastră va reuşi să-şi atingă obiectivul, acela de a promova în Liga I. Din acest motiv, am căutat să găsim soluţii viabile, care să poată fi adaptate la ceea ce există în Timişoara, la ceea ce există în România în acest moment. Eu, fiind om de afaceri, este evident că gândesc precum un om de afaceri. Fotbalul este un business peste tot în lume, deci trebuie să devină la fel şi la noi. Astfel, de acum înainte, asociaţia va funcţiona în paralel cu o societate comercială, pe care o vom înfiinţa. Ne dorim ca noi, oamenii de afaceri cu potenţă finaciară din acest oraş, să ne strângem şi să facem o afacere funcţională din fotbal. Bineînţeles, membrii asociaţi rămân la fel de importanţi în noua strategie pe care am gândit-o pentru club. Ne bazăm şi în continuare pe sprijinul lor.

Rep.: Poate fi fotbalul o afacere de succes şi la noi în ţară?

D.M.:  Doar câteva cluburi au reuşit în România. Credem că putem şi noi! Avem doi piloni puternici pe care vom construi acest concept. E vorba, în primul rând, despre brandul Ripensia şi apoi depre oraşul Timişoara, urbe cu un potenţial foarte mare. Un astfel de oraş merită să aibă o echipă în prima divizie, de care toţi timişorenii să fie mândri. Misiunea mea şi a noastră, a celor care suntem acum în club, este de a convinge să ni se alăture în acest proiect iubitorii acestui sport din Timişoara, autorităţile locale şi oamenii de afaceri din oraş. Sunt trei factori esenţiali, fără de care nu se poate realiza mare lucru. În momentul în care vom reuşi să coagulăm toate aceste energii uriaşe, ce în acest moment stau într-o stare latentă, atunci ne vom ridica la nivelul la care este nevoie să se ridice acest brand.

Rep.: Putem vorbi despre o asemănare cu ceea ce există la Bayern Munchen?

D.M.:  Putem într-o anumită măsură, numai că obiectivele noastre nu sunt de o asemenea anvergură în acest moment. Ne stabilim obiective tangibile şi privim către modele mai apropiate nouă. Desigur, la Bayern, există două entităţi diferite, o entitate de business şi o asociaţie. Ele funcţionează sincron. Deciziile strategice se iau la nivelul societăţii de business, iar unele decizii operative se iau la nivelul asociaţiei. Acest ansamblu funcţionează, după cum se poate observa, foarte bine, numai că e în Germania!

Rep.: Aţi pomenit mai devreme de obiective...

D.M.: ... obiectivul principal e acela de a construi un club care să fie de anvergura brandului al cărui nume îl poartă. Trebuie să lucrăm pe cele două planuri, pe cel sportiv, dar, la fel de important, şi pe acela al infrastructurii. La acest din urmă capitol, din păcate, suferim mult în acest moment. Partea de infrastructură, evident, reprezintă un demers pe termen mediu şi lung. Pe termen scurt, deja am început să lucrăm la primul obiectiv major, un obiectiv clar conturat: promovarea în Liga I. Pentru asta, avem nevoie de oameni care să ştie şi să poată să facă acest lucru. Îi căutăm! Suntem conştienţi că nu putem să dezvoltăm partea de infrastructură, nu putem să aducem oameni în jurul clubului, oameni sau chiar instituţii şi, mai ales, nu putem să aducem suporteri, dacă nu avem performanţă sportivă. Spectatorii nu vor veni la stadion atât timp cât nu oferim un spectacol.

Rep.: Aţi vorbit de infrastructură şi aţi atins astfel un punct sensibil...

D.M.: Pe termen scurt avem nevoie de infrastructură pentru pregătirea echipei întâi, a echipei Primavera, dar şi a echipelor de copii şi juniori. Deocamdată, imporvizăm. Trebuie să găsim soluţii în Timişoara sau poate în afara oraşului, în aşa fel încât condiţiile de pregătire ale sportivilor să fie, cât de cât, acceptabile. Pe termen lung, ne gândim la construcţia unei Academii, cu terenuri de fotbal, cu spaţii de cazare, cu facilităţi pentru recuperare, cu un cabinet medical, totul pentru ca sportivii să se pregătească în condiţiile cele mai bune.

Rep.: Vă gândiţi şi la un stadion propriu al Ripensiei?

D.M.: Nu. Ripensia va juca pe stadionul pe care îl vor pune la dispoziţie autorităţile oraşului Timişoara. Sper să fie un stadion performant în viitor.

Rep.: În încheiere, care ar fi gândul pe care doriţi să-l transmiteţi către suporterii ripensişti?

D.M.:  Le transmit să fie încrezători şi să aibă puţintică răbdare. Am intrat în acest proiect doar cu ideea de a face altceva. Sunt conştient, însă, că fără ajutorul lor nu se poate. Împreună trebuie să construim Ripensia. Împreună trebuie să facem pasul pe care toţi îl dorim, promovarea în Liga I!