Domnul profesor universitar Gheorghe Popa, Membru Asociat cu numărul 100 al Ripensiei, ne-a împărtășit o parte din poveștile copilăriei sale, acesta având chiar șansa de a o vedea pe ˝Ripi˝ în iarbă, cu toate că a prins-o doar în ultimii ani dinaintea desființării, când trupa din Fabric era deja o echipă mică. În vârstă de 78 de ani, Gheorghe Popa s-a născut în comuna Jamu Mare, satul Gherman, ajungând la oraș, după spusele sale, tocmai cu căruța:

˝Tata m-a dus cu căruța până la Timișoara pentru a mă apuca de școală. Îmi aduc aminte că am făcut o zi și o noapte. Am fost îngrijit de o femeie evreică, pentru care am numai cuvinte de laudă˝, își aduce aminte domnul profesor. În 1953 a absolvit liceul, ca mai apoi să termine Facultatea de Construcții și să urmeze studiile doctorale.

A devenit profesor universitar iar între anii 1992 și 2000 a fost decanul secției Hidrotehnică, din cadrul Facultății de Construcții, din Timișoara. În prezent, domnul Gheorghe Popa, pensionat din cadrul universității, se ocupă de firma sa de proiectare.  

˝Lumea vorbea despre Ripensia cu venerație˝ ˝Un unchi de-al meu era administratorul arenei ˝Electrica˝, datorită lui am ajuns și eu s-o văd pe ˝Ripi˝ în ultima ei perioadă. Deși nu mai era deja o echipă mare, jucând in Divizia ˝B˝, încă se strângeau destul de mulți spectatori din respect pentru numele Ripensiei. Pe atunci, CFR-ul juca în prima ligă și îmi aduc aminte că Pavlovici era portar. A fost printre puținii mari ripensiști pe care i-am văzut și pe gazon. Nu am avut onoarea să dau mâna cu el dar mi-aș fi dorit tare mult, se spune că are o mână cât o lopată. Știu că și Vasile Deheleanu mai venea în tribună pe la meciuri și auzeam lumea cum șușotea: ˝Uite-l pe Deheleanu!˝. Lumea vorbea despre Ripensia cu venerație.

 Profesorul Popa își aduce aminte cu plăcere de perioada copilăriei, spunând că și pe atunci fotbalul era o adevărată pasiune pentru cei mici. Pentru că nu toți părinții își permiteau să cumpere încălțări adecvate copiilor, se organizau campionate de fotbal pentru copii desculți: ˝Nu am jucat fotbal de performanță, dar am participat la campionatele de copii desculți, care se organizau la nivel de oraș, chiar și între licee. Ideea a venit de la faptul că nu toate familiile își permiteau să-și încalțe copiii cu ghete de fotbal.˝  

˝M-am gândit că să contribui la bugetul clubului cu mai mult decât cotizația anuală˝

˝Am auzit de acest proiect de reînființare a Ripensiei de la unul dintre membri clubului, colaborator de-al meu. Imediat am dat curs invitației lui de a deveni Membru Asociat și de a contribui la acest proiect de regenerare a unei echipe legendare. Chiar m-am gândit că eu aș putea contribui cu mai mult decât cotizația anuală și așa ar trebui să facă și ceilalți care dispun de o situație materială care le poate permite să ajute mai mult clubul. Va fi nevoie de bani mulți pentru a ajunge acolo sus. Știu că și Ioan Vulcănescu este membru al Ripensiei, pe dânsul chiar îl cunosc, am meditat-o pe fiica lui, chiar suntem prieteni. Nu am reușit să ajung decât la un meci al Ripensiei până acum, dar am rămas impresionat văzând deja oameni atașați de echipă, unii chiar cunoscând deja toți jucătorii. E un lucru impresionant.˝