Vineri seara, jucători, oficiali ai clubului și membri asociați, s-au strâns laolaltă pentru a sărbători împreună primul banchet de sfârșit de an de la reînființare. Într-o atmosferă relaxată, cu aproximativ 70 de persoane prezente, președintele Radu Ienovan a luat cuvântul pentru câteva minute, pentru a face o scurtă recapitulare a sezonului și pentru ca cei prezenți să afle numele celui ce urma să-i fie înmânată distincția primei ediții a premiului ˝Gheorghe Ciolac˝.
Radu Ienovan a țiunt să le mulțumească, la începutul discursului său, tuturor celor care sunt alături de proiectul Ripensiei, anunțând că cifra Membrilor Asociați a depășit numărul de 130. Apoi, după o scurtă prezentare a fostului căpitan, Ghiță Ciolac, președintele a punctat caracteristicile pe care un jucător trebuie să le îndeplinească pentru a putea intra în posesia acestui premiu, și anume prestația sportivă, conduita și comportamentul față de colegi, adversari, competitori și presă. Domnul Ioan Vulcănescu, fostul campion la juniori cu Ripensia în anul 1948, a fost cel care a anunțat câștigătorul, Horea Mureșan fiind cel ales să aibă onoarea de a fi primul jucător care intră în posesia acestui premiu. După spusele managerului Radu Suciu, alegerea nu a fost ușoara, iar între cei 3 nominalizați au mai fost Adrian Popa și Flavius Petrișor.
Din motive personale, Horea Mureșan nu a putut participa la acest eveniment, antrenorul Ovidiu Olariu primind diploma în numele elevului său. Să mai amintim faptul că Ghiță Ciolac, născut la data de 10 august 1908 în comuna timișeană Comloșul Mare, a fost căpitanul echipei de aur a Ripensiei, evoluând timp de 10 ani în tricoul galben-roșu. Pentru ˝Ripi˝, căpitanul a adunat 116 apariții și 46 de goluri în Divizia A, iar sub tricolor, Ciolac a marcat 13 goluri în 24 de selecții. Dar iată ce ne spunea marele Dobay despre colegul său: ˝Dintre centrii înaintași alături de care am jucat, aș vrea să vorbesc mai întâi de Ghiță Ciolac, un admirabil coechipier și coleg. El era gata să paseze balonul jucătorului celui mai bine plasat. Ciolac exagera chiar în altruismul său. Știa să preia foarte bine centrările directe, care, prinse din voleu, erau moarte sigură pentru portari.˝ Despre Ghiță Ciolac, se mai spune că i-a disprețuit mereu pe cei veleitari și înfumurați, fiind considerat jucătorul de fotbal cel mai refractar față de tentațiile vedetismului.
