Recent premiat cu distincția ˝Gheorghe Ciolac˝, premiu care va fi acordat anual acelui jucător ripensist care va excela la capitolele prestație sportivă, conduita și comportament față de colegi, adversari, competitori și presă, fundașul nostru, Horea Mureșan, ne vorbește  despre fotbal, arbitraj și cariera sa alături de ˝Ripi˝.

Horea Mureșan s-a născut în Timișoara, la data de 30 noiembrie 1991, urmând studiile liceale la LPS Banatul. În prezent, este student în an terminal la Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul Univesității de Vest din Timișoara, iar, pe lângă cariera de fotbalist, fundașul de 21 de ani activează și ca arbitru la nivelul Diviziei ˝C˝. Ca jucător, Mureșan a evoluat, în cea mai mare parte a carierei, pentru LPS Banatul, trecând, ulterior, pe la Calor Timișoara (liga a 3-a), Poli Timișoara și Srbianka. Din vara anului trecut, îmbracă tricoul legendarei echipe galben-roșii, cu dorința de a pune umărul la ascensiunea clubului.  ˝Am venit aici cu inima deschisă˝ ˝Am auzit că s-a refondat Ripensia, că e o echipă serioasă și m-am dus și eu la un meci amical, cu Millenium Giarmata, cu ceva timp înaintea începerii campionatului. Sincer, nu mi s-a părut atunci o echipă atât de  bună și chiar le spuneam prietenilor cu care am asistat la joc că aș putea face și eu față lejer. Bine, atunci echipa era încă în perioada de căutări și puțini dintre cei de atunci au ajuns să joace titulari și în campionat. Ulterior, m-a abordat Adi Onica (delegatul echipei), și mi-a propus să vin la echipă, spunându-mi că sunt condiții bune de pregătire, ceea ce m-a convins, mai ales că sunt nebun după fotbal. Adevărul e că nu știam prea multe despre Ripi înainte să ajung la club, singurul lucru care îl cunoșteam era faptul că e singura echipă timișoreană care a cucerit atât campionatul cât și Cupa României.  Mă simt foarte bine aici, e un colectiv care îmi place mult și, tocmai de aceea, mi-aș dori să continui cu acest proiect. Eu am venit aici cu inima deschisă pentru a pune umărul la promovarea echipei. Despre pregătire pot spune este gândită profesionist, la fel ca în perioada în care evoluam la Poli Timișoara.˝  ˝A fost ceva unic când am simțit toată tribuna în picioare˝ ˝Un alt aspect important pentru mine se referă la oamenii din jurul echipei, alături de care mă simt foarte bine, iar faptul că am început să avem și spectatori la meci reprezintă un lucru important pentru psihicul oricărui jucător. Îmi aduc și acum aminte de primul nostru meci oficial, a fost o fază care m-a marcat și n-o voi uita niciodata: A venit o centrare în careul advers, eu am făcut o foarfecă, iar mingea a trecut foarte puțin pe lângă poartă. Ei, în acel moment, când am simțit toată tribuna că s-a ridicat în picioare și m-a aplaudat, a fost o stare pe care rar am simțit-o, ceva unic și cu siguranță nu voi uita vreodată acel moment.˝ Despre modelul ˝socios˝ ˝Cred că modelul socios, adoptat de către clubul nostru, este un model benefic pentru fotbalul nostru, mai ales că nu există o singură persoană care să dicteze, iar președintele răspunde în fața membrilor asociați. Chiar dacă nu am participat la vreo întrunire, sunt convins că acest sistem de organizeze este unul foarte bun.˝ Arbitrajul și cariera de jucător ˝M-am gândit și la problema mea pe plan profesional, având în vedere că sunt arbitru la nivelul ligii a 3-a și, în același timp, practic și fotbalul. În continuare, îmi propun să le practic pe amândouă, iar în momentul în care vom ajunge în cel de-al 3-lea eșalon eu sper să arbitrez deja mai sus pentru a putea juca în continuare pentru ˝Ripi˝. Oricum, cred că e prea devreme să vorbim despre asta, nu știi niciodată ce îți rezervă viitorul, pot apărea accidentări, suișuri și coborâșuri atât în arbitraj cât și la fotbal. Lucrul cert este că sunt nebun după acest sport și nu voi renunța niciodată la el. Legat de arbitrajul din România, se știe, e o debandadă, nu suntem respectați, dar asta este mentalitatea. Am pățit într-o partidă să fiu chiar lovit de către un jucător, iar acum, îmbrățișând tricoul Ripensiei, ne-am întâlnit ca adversari pe gazon, și se pare că nici cu balonul nu a putut demonstra că este mai bun decât mine, deci nu înțeleg cum își permit unii să ma ia la rost ca arbitru. Adevărul este că e foarte greu să te impui ca arbitru și să fii respectat, pentru că oamenii vin cu un nivel scăzut de educație de acasă și, în plus, având și probleme unii dintre ei, se descarcă prin fotbal. Așa e la noi, din păcate. În străinătate lumea nu vede un arbitru ca pe un adversar. Ca fotbalist, n-am fost niciodată genul de jucător care să se certe cu arbitrii, dar acum, de când am început și arbitrajul, încerc să le explic și colegilor mei că nu are niciun rost să faci acest lucru. De multe ori, un arbitru îți oferă același respect cu care îl tratezi și tu.˝ Premiul ˝Gheorghe Ciolac˝ și... majoretele ˝Mă bucur foarte mult și mă simt onorat pentru premiul care l-am primit și regret că nu am putut participa la banchet alături de colegii mei. Ca o mică paranteză, în arbitraj nu am fost încă premiat. Ce îi lipsește Ripensiei acum? Hmmm... o trupă de majorete!˝  [caption id="attachment_2132" align="aligncenter" width="504"] Mureșan (foto stânga), alături de colegii săi, în autocar, după victoria din amicalul de la Lugoj, cu Vulturii.[/caption]