După cum este cunoscut, România a fost afectată în perioada de preaderare și în cea care a urmat după primirea în Uniunea Europeană (UE) de o serie de mutații politice, economice, sociale și culturale. Din păcate, cele mai importante consecințe ale acestor schimbări intempestive s-au dovedit a fi negative și nu pozitive. Astfel, populația Romîniei a scăzut în perioada 2004 – 2011 cu 2 629 561de persoane  (1,2).

Pe de altă parte, deși România a înregistrat în perioada 2004 - 2008 o creștere economică explozivă, traiectoria  acestui proces a fost nesustenabilă (progresie vicioasă) datorită apetenței excesive pentru consum, pentru importuri și pentru credite externe, dar mai ales datorită ineficacității și a ineficienței modului în care au fost cheltuite aceste credite. miliarde de euro

Notă: * - datoria externă totală la 30 noiembrie 2012; ** - plăți în contul datoriei externe totale în primele 11 luni din 2012. Surse de date: 1. Eurostat, GDP and main components; 2. Banca Națională a României, Datoria externă-structura pe scadențe, debitori și creditori. Într-adevăr,  analizând datele din matricea precedentă rezultă că în ultimii opt ani datoria externă totală a României (datoria externă a sectorului public și a sectorului privat) a crescut cu 78,181 miliarde de euro, în timp ce creșterea produsului intern brut din aceeași perioadă a fost de numai 70,237 miliarde de euro. Dar ce se întâmplă atunci când creșterea pe termen lung a datoriilor la nivel macroeconomic este mai mare decât cea a produsului intern brut ? Fără îndoială, în acest caz insolvența devine inevitabilă, deoarece veniturile aferente produsului intern brut ( salarii, alte venituri din muncă, profituri, alte venituri din capital și amortizarea capitalului fix) devin insuficiente la un moment dat în raport cu creșterea serviciului datoriei.  Evident, atunci când la nivel macroeconomic  fezabilitatea financiară  este negativă pe termen lung (datoriile cresc mai rapid decât produsul intern brut), intrarea în incapacitate de plată poate fi amânată un anumit timp prin  rostogolirea datoriilor (contractarea unor noi datorii pentru finanțărea plățlor scadente în contul datoriilor acumulate). Ceea ce se poate observa cu ușurință și în studiul de caz precedent. Astfel, în ultimii opt ani datoria externă totală a României a crescut de aproape cinci ori, pe când valoarea serviciului datoriei a crescut de aproape zece ori, atingând pragul critic de 85% din exporturi și 35% din produsul intern brut ! Nota bene, imprumuturile interne și externe contractate de autoritățile publice, de companiile si de populația din România  au crescut în perioada 2004 - 2011 cu 107,191 miliarde de euro, iar creșterea produsului intern brut din aceeași perioadă a totalizat doar 70,263 miliarde de euro (3). În aceste condiții, intrarea în incapacitate de plată față de creditorii interni și externi a sectorului public și privat al economiei românești nu mai reprezintă de mult timp un epifenomen. În opinia mea, dacă nu vor fi soluționate rapid o serie de probleme reziduale, atunci riscul unui colapas financiar generalizat al economiei românești va crește asimtotic în următoarele luni. Dar care sunt aceste probleme ? Înainte de orice, costul creditului este prohibitiv în România datorită nivelului excesiv al dobânzi de politică monetară impus în ultimul deceniu de Banca Națională a României. În al doilea rând, elasticitatea insuficientă a cursului de schimb al leului în raport cu cererea și oferta de pe piața valutară avantajează de regulă importatorii și dezavantajează in mod sistematic exportatorii. În al treilea rând, nivelul extrem de redus al competivității companiilor românești din ultimile două decenii reprezintă cel mai important factor de risc în ceea ce privește insolvența externă . În sfârșit, productivitatea extrem de redusă a factorilor de producție din agricultura românească reprezintă, deasemenea, un factor determinant de risc în ceea ce privește insolvența externă. tone producție/100 ha teren arabil

Sursa datelor: Eurostat, Agriculture, fishery and forestry statistics, 2012 edition. În opinia mea, costul prohibitiv al creditului, rigiditatea cursului de schimb al leului, respectiv competivitatea și productivitatea extrem de redusă a majorității activităților din industria, din agricultură  și din sectorul terțiar al economiei românești reprezintă probleme nesoluționabile chiar și pe termen lung.  De ce ? Pentru că, cel puțin deocamdată, nu există nici în mediul economic, nici în mediul academic și cu atât mai puțin in mediul politic lideri suficient de responsabili, de motivați și de competenți pentru a rezolva asemenea probleme teribile. De aceea, falimentul economiei românești se apropie cu pași repezi. Mult prea repezi... Timișoara,6 februarie 2013                                                                                                            Dr. Ing. Nicolae Țăran Surse de date: 1, Institutul Național de Statistică, Anuarul statistic 2011. 2. Insdtitutul Național de Statistică, Recensământul populației și al locuințelor 2011. 3.  Eurostat. Macroeconomic Imbalance Procedure.  *sursă foto: realitatea.net