Pentru că urmează un meci important pentru noi , aflându-ne în săptămâna care va consemna revenirea Ripensiei Timișoara în ˝Cupa României˝ după o pauză de mai bine de 6 decenii, ne-am gândit să le împărtășim iubitorilor  sportului timișorean istoria celor două trofee cucerite de legendara echipă în această competiție. Astfel, vom începe cu primul trofeu adus la Timișoara de Dobay și ai lui, nu înainte de a trece în revistă o scurtă introducere a istoricului competiției.

˝Cupa României˝ este o competiție adresată tuturor echipelor de fotbal din țară, afiliate atât FRF, cât și asociațiilor județene (de la liga a 4-a în jos). Competiția debutează cu faza județeană (cea în care se află și Ripensia), care ia startul cu mai bine de un an și jumătate înaintea finalei. Din această fază avansează 42 de echipe, câte o formație pe județ, cea câștigătoare. Urmează faza națională, cu primele 3 tururi în care se duelează echipele din ligile terțe, împreună cu cele 42, până rămân 24. Acestea din urmă se califică în turul 4, unde se vor întâlni și cu trupele din Divizia B. Abia după turul 5 urmează șaisprezecimile, fază în care intră în competiție echipele din prima ligă alături de alte 14 combatante, triumfătoarele fazelor precedente. Prima ediție a ˝Cupei˝ a fost organizată tocmai în anul 1934, când ˝Ripi˝, prin succesul înregistrat, reușea o nouă premiere, după ce, 2 ani mai devreme, devenea primul club din România care câștiga campionatul în sistem divizionar. De atunci, competiția a fost organizată în fiecare an, cu o singură pauză, între anii 1943 și 1948. De notat că Timișoara este al treilea oraș ca număr de trofee cucerite, 4, după București (47) și Craiova (6). Clujul, tot cu 4 trofee, împarte poziția cu orașul de pe Bega. Ripensia (1934 și 1936), cu 2 reușite, iar mai târziu Politehnica (1958 și 1980), cu alte 2, împart în mod egal această performanță adusă Banatului. După cum menționam mai sus, în sezonul 1933/1934 avea să fie înaugurată competiția ˝Cupa României˝, 68 de echipe aliniindu-se la start, 52 dintre ele fiind din afara primului eșalon. În stilul caracteristic, cu un adevărat festival de goluri, ˝Ripi˝ trecea în șaisprezecimi de prim-divizionara Șoimii, cu 7-0, tocmai la Sibiu. 13 mai, Timișoara, stadionul ˝Electrica˝. A urmat Gloria-CFR Arad în optimi, trupă care i-a condus pe galben-roșii timp de mai bine de jumătate de partidă. A fost 3-4 la pauză, scor înregistrat și cu largul concurs al fundașilor timișoreni, dar a urmat un al doilea mitan în care ai noștri au făcut legea în linia mediană, rezultatul final fiind, firește, unul favorabil: 6-4. 17 mai. Tot acasă. La Timișoara venea unul din adversarii de temut, Venus București. Confruntarea, mereu un derby în acei ani, nu avea să înceapă bine pentru bănățeni, iar frații Vîlcov, fiecare cu câte o reușită, îi puneau pe ilfoveni în avantaj. Dobay, în zi mare, aducea egalarea, dar Colea Vîlcov își aducea echipa din nou la conducere. A urmat însă celebrul SFERT DE ORĂ* al Ripensiei, concretizat prin alte trei goluri marcate de Dobay (min. 75, 83, 87), și unul de Schwartz (min. 82). Dobay, absolut senzațional, încheia partida cu 5 reușite, iar Ripi ajungea la cota 19 ca goluri marcate în primele 3 jocuri. ˝Bravos, Dobay!˝, ˝Tempo Ripi!˝, aclama publicul. Să revenim puțin la SFERTUL DE ORĂ al Ripensiei, de care pomeneam mai devreme. Cristofor Cristi Alexiu povestea că ˝în jocul echipei apărea o perioadă a efortului maxim, organizat din punct de vedere tactic și tehnic, care, de obicei, decidea rezultatul și care însemna apogeul spectacolului. Acest ˝sfert de oră˝, imposibil de imitat de o altă echipă de fotbal din vremea aceea, era așteptat cu sufletul la gură de spectatori. În prealabil, Ripensia miza pe obosirea fizică și nervoasă a adversarului. Însă episodul respectiv nu era plasat neapărat în finalul partidei, ci putea fi aplicat câteodată și în oricare alt moment al desfășurării jocului˝. Semifinala. 17 iunie, Arad. Adversar: AMEFA. Chiar dacă rivalitatea nu era dusă la extrem, și atunci un meci între Timișoara și Arad reprezenta un duel al orgoliilor. Vecina de peste Mureș i-a ținut în șah pe ripensiști până spre finalul disputei, golul lui Blașcovici, marcat puțin după start, rămânând singura reușită până în minutul 74, când, inevitabil, arădenii aveau să simtă pe propria piele celebrul ˝sfertul de oră˝. Schwartz aducea egalarea, apoi Ciolac (81) și iarăși Schwartz (84) stabileau scorul final: 3-1 pentru Ripensia. Finala, câștigată de două ori! Învinsa: Universitatea Cluj Primul succes. Inițial, finala s-a jucat la data de 8 iulie, la Timișoara, fiind adjudecată cu scorul de 3-2 de ai noștri, chiar pe ˝Electrica˝ (arena UMT, demolată în acest moment). Conducând pe întreaga durată a meciului, timișorenii s-au impus prin golurile lui Schwartz, Dobay și Ciolac. La contestația clujenilor însă, s-a decis rejucare finalei pe teren neutru, la București. A doua victorie. București, 20 septembrie, stadionul ANEF. În fața a 10 mii de spectatori, ˝Ripi˝ avea să dea o adevărată reprezentație de fotbal iar, după doar 20 de minute, bomberul Dobay deschidea scorul. Cinci minute mai târziu, același Dobay dubla avantajul după o ghiulea trimisă în prealabil de Bindea. Același  Silviu Bindea, vitezistul venit tocmai de la Cluj, marca pentru 3-0 chiar înaintea pauzei. Deși rezultatul era confortabil, galben-roșiii nu aveau să cedeze nici în repriza secundă, continuând parcă și mai accentuat șarjele ofensive. Schwartz și Bindea aveau să stabilească scorul final, 5-0 pentru Ripensia Timișoara în prima finală (validată) a ˝Cupei României˝. Fiind foarte iubiți și la București, publicul avea să îi ovaționeze minute în șir pe învingători. Statistică: 27 de goluri a marcat ˝Ripi˝ în cele 5 partide din prima ediție a ˝Cupei˝, reușind, astfel, o medie de mai bine de 5 goluri pe meci. [Va continua]