Călin Uzun, primul jucător al Ripensiei reînființate anul trecut care are privilegiul de a purta o banderolă cu greutate, care odinioarea aparținea marelui Ghiță Ciolac, s-a născut la Sânnicolau Mare, în județul Timiș, petrecându-și copilăria în apropiere, la Dudeștii Vechi. A început liceul la Sânnicolau și l-a terminat în Timișoara, urmând studiile superioare ale Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară, în cadrul Facultății de Inginerie, Management în Alimentație Publică și Agroturism, din orașul de pe Bega. În afara terenul de joc, stâlpul apărării Ripensiei ocupă funcția de manager zonal în cadrul companiei Teraplast, fiind o persoană foarte ocupată în timpul săptămânii. Călin poartă inelul căsătoriei de 2 ani, fiind foarte fericit alături de soția Ana Maria. 

A început fobalul de mic copil, evoluând până la 15 ani pentru Unirea Sânnicolau Mare. A trecut la UMT când s-a mutat cu liceul în Timișoara, iar la vârsta de 16 ani evolua în Divizia C pentru zebre. A continuat la UMT până la 20 de ani, când a făcut saltul spre prima ligă, unde a jucat pentru Gloria Bistrița. A stat sub comanda lui Ioan Ovidiu Sabău timp de aproape un sezon, intorcându-se în Banat, unde a promovat cu Fortuna Covaci în liga a 2-a, fiind unul dintre oamenii de bază ai echipei în acea perioadă. A mai evoluat și pentru divizionara ˝D˝  Spartak Gottlob, renunțând, ulterior, timp de 6 luni la activitatea fotbalistică. Din vara anului trecut îmbracă tricoul galben-roșu, fiind căpitanul și liderul vestiarului ripensist. În puțin timp liber pe care îl are în timpul săptămânii, Călin a stat de vorbă cu noi, reflectând asupra sezonului încheiat, vorbind și despre viitorul apropiat al echipei. De menționat și faptul că Uzun, în ciuda programului încărcat, a fost lider la numărul de prezențe în teren în sezonul trecut, alături de Păscăleanu și Mureșan, înregistrând 22 de apariții și marcând 9 goluri. De asemenea, purtătorul banderolei lui ˝Ripi˝ a fost mai mereu prezent și la cele 3 antrenamente săptămânale.

Reporter: Cum ai auzit de proiectul Ripensiei și când te-ai decis să evoluezi în tricoul galben-roșu?

Călin Uzun: Inițial, în vară, urma să joc la Becicherec, dar pe ultima sută de metri am optat pentru Ripensia. M-a contactat Ionuț Iacob, mi-a spus despre ce e vorba, ulterior am purtat o discuție cu domnul Radu Suciu, care m-a convins. Mi-a plăcut ideea acestui proiect și mi-ar fi părut rău să spun nu.

R: Echipa a promovat la pas și a reușit să cucerească și Cupa României la nivel județean. Te așteptai la un parcurs atât de bun?

C. U.: Nu am prins decât finalul pregătirii de vară, dar mi-am dat seama după doar câteva zile că lotul este valoros și eram sigur că ne vom îndeplini obiectivele cu ușurință. Chiar și în Cupa României, nici nu mi-am pus problema că nu vom ajunge măcar în finala județeană. A fost un sezon reușit, am avut o echipă cu un lot mult mai valoros decât nivelul la care s-a evoluat și asta s-a văzut. Va urma însă un sezon mai greu. În județ sunt mai mulți factori, mai ales în deplasare, unde terenurile proaste și duritățile nu vor lipsi. Pentru meciurile de acasă nu îmi fac griji, nu cred că vom avea probleme.

R: Au circulat tot felul de zvonuri că echipa ar primi invitație să evolueze în liga a 4-a. Conducerea a dezmințit acest lucru, anunțând că nu se vor arde etape și că vom continua în Campionatul Județean. Cum ai privit această situație în calitate de jucător?

C. U.: Știu că s-au tot auzit zvonuri legate de o invitație în Divizia D. Cred însă în decizia clubului, care urmează o anumită linie, se ghidează după anumite valori, iar dacă s-a decis că vom continua în liga a 5-a înseamnă că s-a luat decizia corectă. Oricum, nu cred că ne-ar avantaja să jucăm în liga a 4-a, ar circula tot felul de bârfe care nu ne-ar face bine. Cred că avem nevoie de timp pentru a crește din toate punctele de vedere.

R: Cu siguranță va urma un sezon mai greu. Crezi că echipa are nevoie de întăriri?

C. U.: Întotdeauna e nevoie de întăriri în lot. Nu cred însă că avem nevoie de prea multe. Ni s-a și comunicat faptul că, în mare, se va continua cu același nucleu de jucători. Cred că lotul este unul valoros și echilibrat valoric. Sigur, dacă ar fi să glumesc aș spune că orice post are trebui acoperit în afară de cel de fundaș central. Acolo stăm cel mai bine. În orice caz, e foarte greu să intri la noi în echipă.

R: Înaintea startului în campionat vom porni în faza națională a Cupei României. Crezi că aducerea unei echipe din liga a 2-a e un obiectiv realizabil?

C. U.: Cred că putem să facem o figură frumoasă în Cupă și în continuare. Cu siguranță ne-am descurca și cu echipe din liga a 2-a. Într-adevăr, e o diferență de tonus, de pregătire, dar sunt convins că nu le-ar fi ușor să treacă de noi.

R: Să vorbim puțin despre tine... Ai doar 27 de ani, ai evoluat în primele ligi ale țării, dar ai renunțat devreme la fotbalul ˝mare˝. Care este motivul?

C. U.: Am renunțat atât de devreme la fotbalul mare pentru că nu vedeam nicio perspectivă. E foarte trist când te vezi obligat să îi rogi pe unii și pe alții pentru banii tăi. Acesta a fost motivul principal pentru care m-am lăsat. Nu câștigam mii de euro pe lună ca să îmi pot permite să nu primesc toți banii care erau promiși. După 2 săptămâni după care m-am hotărât să renunț, sătul de minciuni și de incertitudine, mi-am găsit de lucru la o firmă. Din păcate, dacă nu joci pentru una dintre cele câteva echipe din prima liga care plătesc, este foarte greu să te descurci ca fotbalist în România.

R: Poate reprezenta Ripensia ceva diferit și din acest punct de vedere?

C. U.: Ripensia, cel puțin până acum, a demonstrat că este ceva diferit și din acest punct de vedere. În viitor, depinde foarte mult și de noi, cei care reprezentăm acum clubul, să-i convingem pe membri că echipa este a lor și să atragem cât mai mulți oameni înspre proiect. Din perspectiva jucătorului, pot spune că am avut condiții foarte bune din punct de vedere financiar, iar acum, pentru sezonul viitor, am fost foarte mulțumiți de ceea ce ne-a oferit conducerea.

R: În vară ai fost desemnat primul căpitan al Ripensiei de la reînființare. Cum e să porți banderola de căpitan la un club cu o asemenea tradiție?

C. U.: Îmi place că sunt mai implicat la acest club decât am fost în oricare alt loc în care am jucat. E o mândrie să port banderola acestei echipe. Încerc să mă implic cât mai mult în viața echipei, stau de vorbă cu coechipierii mei, încerc să fiu un liant între ceilalți jucători și staff-ul tehnic. Să fii căpitan al Ripensiei te responsabilizează.

R: Hai să vorbim puțin despre jocul echipei...

C. U.: Nu ne-a fost ușor la început cu stilul de joc abordat, jucând foarte ofensiv și pasând mult balonul. Au fost discuții, inclusiv cu mine, legate de sistemul de joc, însă toate au fost constructive. Îmi place cum se exprima echipa în teren, e firesc să îți placă un astfel de joc și sper să reușim să avem aceleași evoluții încântătoare și cu echipele din eșaloanele superioare. În orice caz, cred că am reușit meciuri bune și în Cupă, unde am eliminat echipe din ˝D˝ și ne-am descurcat onorabil și în amicalele cu ACS Poli sau FCM Reșița. Cel mai important e să respectăm ceea ce ne spun antrenorii pentru că ei răspund de rezultatele echipei.

R: Ce știai despre legendara echipă a Ripensiei înainte să ajungi aici?

C. U.: Nu știam prea multe. Sigur, știam cine a fost Ripensia, dar nu cunoșteam date statistice amănunțite sau foști jucători. Am aflat însă multe pe parcurs.

R: Până la ce nivel crezi că vei mai putea juca?

C. U.: Cred că pot ajuta echipa să promoveze până în liga a 3-a. Asta e sigur. De acolo nu știu. Nu datorită vârstei, pentru că nu sunt chiar așa de bătrân, dar datorită serviciului. Nu știu dacă îmi va mai permite timpul să fac față programului din eșalonul al treilea. Dar nu se știe niciodată, se pot schimba multe până atunci.

R: Poate că vei primi, în viitor, un post de conducere în cadrul clubului...

C. U.: Sigur, ar fi ceva interesant. Chiar cred că mi s-ar potrivi mai mult decât un post de antrenor. Sincer, nu m-aș vedea antrenor. Dar mai e mult până departe...

R: Liga 1? Un vis?

C. U.: Cred că trebuie să o luăm pas cu pas, să ne îndeplinim obiectivele pe termen scurt. Mai e mult până acolo, sunt foarte mulți factori care intervin pe parcurs. În orice caz, e un obiectiv pe termen lung pe care trebuie să îl avem.

R: Ai evoluat în toate eșaloanele țării. Cum ți se pare fotbalul românesc?

C. U.: Nu vreau să comentez prea multe. La Bistrița a fost o perioadă frumoasă, din păcate doar pentru 7 luni. Au fost condiții bune, din păcate nu am reușit să rămân. Cu puțin noroc însă, sunt convins că aș fi putut să mă mențin în prima ligă. Din păcate, un fotbalist nu depinde numai de el, depinde și de oamenii din jurul lui.

R: Poți să menționezi antrenori din trecut alături de care ți-a făcut plăcere să lucrezi?

C. U.: Ciprian Aioanei, pe care l-am avut la juniori la UMT, Bodo Karoly, de la Sânnicolau, care avea un spirit extraordinar de a ne aduna și de a ne ține uniți ca echipă, Remus Steop și Ghiță Marișescu, care e un tehnician foarte bun, ai ce învăța de la el. Mai e și Sabău, de la care am învățat foarte multe noțiuni tactice.

R: Jucători alături de care ai evoluat?

C. U.: Sorin Popovici, fost portar la UMT, care are acum școala lui de fotbal în Statele Unite, Covaci, Briciu și Sorin Mihai, colegii din linia de fund de la UMT, Imi Vascko și ar mai fi mulți, nu pot să îi menționez acum pe toți.

R:Modele din fotbalul mare?

C. U.: De la noi mi-au plăcut mult Belodedici și Popescu, din străinătate Cannavaro și Materazzi. La nivel de club sunt fan Manchester United și sunt înnebunit după derby-urile Celtic-Rangers, atmosfera de acolo e unică.