F.C. Ripensia Redivivus!

: 20 Iulie 2012

Ripensia... Un tezaur al sportului local, o podoabă încărcată de glorie a anilor ´30, o pildă nepieritoare şi totodată un exerciţiu de imaginaţie pentru fotbalul românesc modern, actualmente rătăcit şi întrebîndu-se confuz ... Ripensia a ajuns rapid şi a şi rămas Ripi pe buzele împătimiţilor de fotbal timişoreni şi bănăţeni pentru cutezanţa sa de a ţîşni ca un nou izvor al sportului rege, în ethosul unui club pionier al profesionismului în România, şi pentru efervescenţa cu care şi-a rafinat virtutea de a oferi un veritabil model de acţiune şi comportament atît pe teren cît şi în afara lui.

Pentru antrenorul emerit Ştefan Kovacs, Ripensia a însemnat un stil aparte, dominat de ideea ofensivei şi a luptei pentru victorie, dar şi o şcoală de fotbal evidenţiind virtute, spirit de combativitate, o tehnică rafinată, dăruire şi elan, iar prin vorbele lui Ioan Chirilă a reprezentat cea mai aristocratică echipă de fotbal ce descindea în Bucureşti.

Ripi a fost adoptată şi îndrăgită de chibiţii oraşului leagăn al fotbalului românesc dar şi din Banat deopotrivă graţie spiritului inovator al clubului, păstrînd tradiţia deja încetăţenită a vetrei sportului local dar aplicînd o pecete distinctă, şi pentru crezul în fotbalul ca un simplu joc, armonios pus în scenă într-un stil aparte.

Idealurile membrilor fondatori ai Ripensiei devenită într-un timp relativ scurt cvadruplă campioană a României, încă de la prima ediţie de campionat naţional în sistem divizionar, în 1933, respectiv dublă cîştigătoare a Cupei României, cu un istoric event reuşit în 1936, au fost dintre cele mai nobile, şi anume pentru „mîntuirea şi prosperarea fotbalului românesc”, cum cu suflet se spunea în sala Primăriei Timişoara, cu ocazia adunării generale de constituire a primului club profesionist din ţară, pe 21-22 octombrie 1928, prezidată de întemeietorul grupării, doctorul Cornel Lazăr.

Numele ales a fost unul puternic, pe măsura temerităţii spiritului de iniţiativă al fondatorilor, inspirat de Dacia Ripensis, o înfloritoare provincie romana de pe teritoriul actual al Banatului. Iar jocul prestat a fost giuvaerul care a cucerit inimi, a fost mostra de măiestrie sportivă şlefuită cu eleganţă şi generozitate, sudoarea începuturilor fiind răsplătită în timp de readucerea primului titlu naţional după 6 ani pe malurile Begăi, în 16 iulie 1933, după un 0-0 la „U” Cluj, plusat de cele din 1935, ´36 şi ´38, precum şi de cucerirea trofeelor Cupei României, în 1934 şi ´36, totul culminînd cu „avalanşa în plină vară”, sfertul de oră pentru care Ripensia a rămas celebră şi legendară, şi cu care năucea în 26 iunie 1938 cu un 3-0 pe AC Milan, în Cupa Europei Centrale...

Ripensia s-a născut din pasiune în ideea de a făuri o altă echipă de calibru în leagănul fotbalistic bănăţean dominat la vremea respectivă de Chinezul, dar şi cu scopul de a stopa exodul talentaţilor jucători timişoreni spre Occident, şi a devenit rapid îndrăgita Ripi, una acaparînd distincţii dar şi smulgînd ropote de aplauze, fie lîngă atelierele CFR, fie pe „Electrica”, în faţa răpusei tribune de lemn de pe UMT, fie în ţară, dar şi în turneele peste graniţe, în Iugoslavia şi Ungaria, în Franţa, Italia sau Olanda, unde un 3-3 la Ajax, în 11 mai 1933, sub lucşii instalaţiei de nocturnă, era urmat de un... 3-3 şi cu Selecţionata Haga, sub privirile a 40.000 de spectatori, în cele din urmă ceea ce devenise un simbol al Timişoarei sfîrşind apăsată sub imperiul vremurilor, constrînsă de un nou climat politico-social impus cu tancul şi bocancul.

Ultimul campionat interbelic l-a încheiat pe locul 3, în 26 noiembrie 1941, iar cîntecul de lebădă postbelic, după o promovare din eşalonul III în Divizia B, l-a constituit încropirea de către fotbaliştii deveniţi pedagogi Silviu Bindea şi Vasile Deheleanu a unei echipe de juniori calificată cu 13 victorii şi o remiză, marcînd 59 de goluri şi primind doar nouă, într-o finală naţională juvenilă în Giuleşti, 5-2 cu Concordia Ploieşti, în deschiderea unui meci internaţional al selecţionatei României. Sugestiv parcă, aşa cum s-a zămislit, ca un vis frumos, a şi fost nevoită să iasă din scenă...

Legenda însă n-a pierit iar flacăra e reaprinsă. Nu-i mai avem pe Zombory (Pavlovici) – Burger, Hoksary (Chiroiu) – Deheleanu, Kotormany, Lakatos – Bindea, Beke, Ciolac (Sepi), Schwartz, Dobay, componenţi ai unei echipe de renume, cu un Ştefan Dobay reprofilat extremă stîngă şi cucerind 4 titluri de golgeter al României, dar numele Ripensia dăinuie în conştiinţa iubitorilor de fotbal timişoreni iar tricoul galben-roşu, aşteaptă să fie din nou purtat cu mândrie.

Ripensia, Simbol al Banatului merită a nu fi uitată , ci reînviată în memoria şi onoarea înaintaşilor. Momentul 2012 are darul de a recupera acest tezaur, prin asumarea identității, principiilor și valorilor care au stat la temelia clubului fondat în 1928.

Noua construcție a clubului se dorește a fi una „pas cu pas”, fără arderea etapelor atât de necesare făuririi și dezvoltării unei organizații sănatoase și puternice, capabile să fie purtătoarea viselor și speranțelor iubitorilor de fotbal din Banat. Nu va fi clubul unei persoane sau grup de persoane, va fi clubul membrilor asociați, cu aceleasi drepturi și obligații pentru toți, indiferent de statut, poziție socială, sex, rasă, religie, etc.

Va fi clubul care iși asumă reprezentarea cu onoare și mândrie a Banatului Istoric, promovarea și prezentarea identității acestuia. Va fi clubul celor care iubesc sportul și Banatul, a celor care încă mai cred în puterea tradiției și valori, ca spirit comunitar, generozitate, patriotism local, onoare, mândrie.

Ripensia este o legendă, este o istorie care obligă, este o tradiţie care se doreşte şi este necesar a fi reînodată, este ideea fotbalului ca joc în spirit ofensiv dar şi de fair-play, este ecoul peste decenii al unor performanțe sportive si manageriale deosebite. Ripensia 1928 s-a zămislit cu multe eforturi şi trudă, cu perseverență, răbdare, generozitate și credință. Acestea sunt necesare, fără tăgadă și Ripensiei 2012, pentru călătoria ce va urma.

Invităm să se alăture acestui proiect pe toți cei care se regăsesc și cred în valorile înaintașilor, pe toti cei care visează la un club – simbol al Banatului! * Mulțumim, în mod special, d-lui Mihai Comșulea, jurnalist sportiv, pentru contribuția adusă la realizarea acestui articol!