NU E DOAR UN ZVON, RIPENSIA TRĂIEȘTE DIN NOU!  *articol publicat în Fotbal Vest, pe data de 12 iunie 2012 Ripensia Timişoara, primul club profesionist de fotbal din România, înfiinţat la 21 octombrie 1928, care a câştigat patru titluri de campioană şi două Cupe ale României, dispărând de pe harta fotbalistică în 1948, a fost ani de zile doar o frumoasă amintire. Pe ici-acolo s-a mai vehiculat ideea reînfiinţării acestui club, mai mult, cu ani în urmă a apărut Ripensia 2000, în Liga a IV-a Timiş, dar acum putem afirma că Ripensia trăieşte din nou!

Câţiva inimoşi timişoreni au demarat un interesant proiect. Auzisem de acest aspect de ceva vreme, dar, cu toate insistenţele noastre, nimeni n-a vrut să spună ceva oficial. Până la urmă, eforturile noastre n-au fost zadarnice. Cu greu l-am convins pe unul dintre (re)fondatori, Radu Suciu, nimeni altul decât fostul portar al lui Poli Timişoara, câştigător al Cupei României în 1980, care este şi managerul echipei de fotbal, să ne ofere câteva amănunte.

Nu ascundem faptul că am avut şi avantajul că el este şi unul dintre fondatorii săptămânalului nostru şi că astfel l-am avut şi coleg un timp îndelungat. Poate şi faptul că ne aflam înaintea alegerilor locale a fost un motiv pentru care cei care s-au înhămat la această muncă n-au vrut să tulbure apele. Cert este că toate amănuntele legate de reconstituirea Ripensiei vor fi date publicităţii cât de curând. Până atunci, iată dialogul pe care l-am purtat cu Radu Suciu…

RADU SUCIU: „Am considerat că este un proiect interesant, care s-ar putea să prindă”

Rep.: Radu, în existenţa noastră ca şi săptămânal, de 22 de ani, nu de puţine ori am auzit .vehiculându-se ideea ca o echipă sau alta din Timişoara să preia numele Ripensia. Au fost şi câteva încercări, soldate cu eşecuri până la urmă. Din câte am auzit, în vara acestui an, Ripensia chiar a revenit pe harta fotbalistică a ţării…

R.S.: Clubul este constituit la nivel organizatoric, mai puţin la cel juridic. În decurs de câteva săptămâni se va rezolva însă totul…

Rep.: Cum s-a născut această idee?

R.S.: Ea s-a născut în capul unuia dintre membrii fondatori, în urmă cu zece ani. Poate nu sub forma asta, poate ca o intuiţie, dacă vrei, poate pur şi simplu pentru pasiunea pentru sport. E a rezervat numele de Ripensia, păzindu-l astfel faţă de posibilii uzurpatori, persoane care ar fi dorit să valorifice acest nume în scopuri pur personale, şi nu în interesul comunităţii şi al iubitorilor de fotbal. S-a gândit să conserve acest nume, înregistrându-l la OSIM, deţinând acum această marcă.

Rep.: Şi de ce a trebuit să treacă un deceniu până la punerea în aplicare a ideii?

R.S.: Probabil că până acum n-a fost momentul. Sau poate pentru că nimeni n-a avut inspiraţia să exploateze acest nume. Ideea a apărut în iarna trecută. Mărturisesc că în urmă cu ani buni am cochetat şi eu cu ideea asta, dar la un moment dat mi s-a părut o utopie. În iarnă, nu mi s-a mai părut însă o utopie! Am considerat că, într-adevăr, este un proiect interesant, care s-ar putea să prindă.

Rep.: Cert este că numele Ripensia obligă… R.S.: Corect… Rep.: Şi nu este o doză mai mare de risc de-a da chix, decât dacă echipa s-ar fi numit Sport Club Timişoara sau mai ştiu eu cum? Pentru cunoscători, nu e uşor de apărat prestigiul acestui club, cu şase trofee în vitrină…

R.S.: Cei cărora le pasă de acest nume, au două alternative: să-l păstreze undeva în memorie şi la un moment dat să-l dea uitării sau să-l scoată de la naftalină, împreună cu noi, şi să-i redea reputaţia dobândită în perioada interbelică! Spun asta pentru că clubul este deschis tuturor şi fiecare va putea să-l conducă, fiecare va putea să-şi spună cuvântul. Pentru că aşa este el constituit. Noi nu facem altceva decât să scoatem acest club de la naftalină şi să-l redăm celor care-şi amintesc de el, ţin la el sau celor care acum află despre el şi sunt dispuşi să adere la acest proiect. Noi nu confiscăm acest nume, doar îl redăm locuitorilor Banatului! Şi chiar întregii ţări.

Rep.: Spui lucruri foarte interesante. Şi anume că oricine poate participa la acest proiect. E chiar atât de simplu?

R.S.: Întocmai…

Rep.: Cum? Prin statutul pe care-l va avea clubul?

R.S.: Exact. Noi ne-am propus ca acest club să fie al tuturor celor care-l iubesc. Şi atunci, ne-am pus problema cum se poate cineva regăsi în acest club. Poate să o facă, în măsura în care glasul lui poate fi auzit în acest club. Adică să fie ascultat şi băgat în seamă. Acest lucru nu se poate întâmpla într-un club deţinut de o persoană sau de un grup restrâns. Şi atunci, gândul nostru a zburat spre modul de organizare a altor cluburi celebre din Europa. Ne-am documentat şi ne-am oprit la un statut care ne-a plăcut foarte mult. Pe scurt, am adaptat la situaţia din România conceptul de „socios”.

Rep.: Deci e vorba de modelul spaniol…

R.S.: Şi anume de modelul FC Barcelona. Să-l dezvoltăm puţin. Statutul are 80 de pagini, nu este o poveste, este uşor citibil şi de înţeles. În principiu, fiecare doritor de-a fi membru al acestui club trebuie să plătească o taxă de intrare şi o cotizaţie.

Rep.: Despre ce sumă este vorba?

R.S.: În principiu, ea a fost stabilită, dar n-aş preciza-o acum. Totul va fi în curând vizibil pe site-ul clubului.

Rep.: Am înţeles. Să continuăm…

R.S.: Orice om care va deveni membrul acestui club, va avea un vot în Adunarea generală şi un vot în campania electorală, în care se stabileşte conducerea clubului pe o perioadă de patru ani. Dacă un membru asociat doreşte să contribuie cu o sumă mai mare, nu este nicio problemă. Poţi face o donaţie, ea se contabilizează şi se cheltuieşte cum stabileşte Adunarea Generală. Dacă o firmă sau o persoană fizică prin firma sa doreşte să facă o sponsorizare, poate să o facă, în condiţiile legii. De reţinut este însă că nu va avea decât un vot.

Rep.: Deci nu poate veni cineva şi să acapareze un pachet majoritar…

R.S.: Nu poate. Sigur, aici poate să apară întrebarea de ce în aceste condiţii o persoană sau o firmă ar fi interesate să dea bani mai mulţi. Păi dă în folosul comunităţii! Este vorba de un club sportiv, iar sportul se adresează comunităţii. Şi atunci, cineva care vrea să facă ceva, fără interese meschine, poate să o facă. Cuvântul lui va fi ascultat la fel ca şi al celorlalţi, chiar dacă dă mai mulţi bani. Sigur că el se va bucura de preţuirea celorlalţi membri asociaţi, de preţuirea celor din comunitate care nu fac parte din club. Sigur că o persoană care vine şi dă mulţi bani, poate să spună că vrea să şi conducă clubul. Nicio problemă! Poate să vină cu un proiect, intră în campania electorală în vederea alegerilor, care vor avea loc din patru în patru ani, iar dacă va fi ales, va conduce, dar se va supune statutului clubului.

Rep.: E normal să fie aşa, pentru că astfel există riscul ca peste câţiva ani să te trezeşti că se va repeta episodul Iancu, care să vândă tot şi apoi să plece!

R.S.: Încă de la început dorim să evităm ca vreodată acest club să fie acaparat de o persoană sau de către un grup de persoane.

Rep.: Mandatul unui preşedinte de Consiliu Director este de patru ani, nu?

R.S.: Da. Şi are dreptul la cel mult două mandate.

Rep.: Cu siguranţă că cititorii noştri se vor întreba imediat după lecturarea acestui material cine sunt membrii fondatori ai acestui club…

R.S.: Cei care au fondat acest club sunt nişte oameni care iubesc fotbalul, care, zicem noi, sunt verticali din punct de vedere moral sau în orice caz nu urmăresc interese meschine.

Rep.: Nume? E clar că unul dintre membri eşti tu…

R.S.: Eu am fost mandatat de Consiliul Director să port acest dialog şi să ofer aceste prime informaţii. N-aş vrea să dau nume acum, ele vor apărea atunci când tot pachetul nostru de prezentare va fi gata. Asta se va întâmpla undeva în jurul datei de 10 iulie, când va funcţiona şi site-ul nostru. Membrii fondatori sunt mai mult sau mai puţin cunoscuţi de comunitate, unii au o anumită potenţă financiară, alţii au un profil moral binecunoscut, în societate şi o activitate civică cunoscută, alţii din punct de vedere profesional vor putea participa la activitatea clubului.

Rep.: Până la apariţia site-ului, ce se mai poate spune? Bănuiesc că culorile vor fi cele tradiţionale ale Ripensiei…

R.S.: Normal, galben-roşu. Rep.: Antrenorul a fost numit? R.S.: Este profesorul Ovidiu Olariu. El este antrenorul. Vreau să precizez că noi am adoptat modelul englezesc. Am ajuns la această concluzie şi astfel că partea sportivă va fi condusă de un manager. Acela voi fi eu. Eu zic că la asta mă pricep…

Rep.: Mi se pare corect. Trecând la lot, vreau să întreb doar un lucru: veţi apela numai la tineri, vor putea evolua şi jucători mai în vârstă, cu experienţă?

R.S.: Aşa cum clubul este deschis oricărui om care doreşte să devină membru asociat, cu condiţia să respecte statutul, aşa se întâmplă şi în ceea ce-i priveşte pe jucători. Nu facem niciun fel de discriminări. Sigur că la nivelul ăsta, de neprofesionist, nu mulţi au posibilitatea să participe la trei antrenamente pe săptămână, plus jocul, aşa cum ne-am propus noi.

Rep.: Şi de plăcere!

R.S.: Fotbalul fără plăcere nu se poate!

Rep.: Corect. Ideea este că jucătorii nu vor avea contracte. La asta mă refer…

R.S.: Noi le promitem tuturor o pregătire de un nivel superior celui al eşalonului în care vor activa. Asta înseamnă teren, vestiare, saună, echipament de antrenament, echipament de joc, mingi, ghete. Toate astea vor fi asigurate de către club! Asta pentru că vrem ca să ne placă ceea ce vedem. Şi pentru asta este nevoie de pregătire. Nu ajunge să ne întâlnim doar duminica la un mic şi un grătar! Sigur, dorim să oferim şi nişte prime de joc, evident adaptate nivelului şi prime de obiectiv.

Rep.: Obiectivul bănuiesc că este o urcare cât mai rapid cu putinţă spre eşaloanele superioare…

R.S.: Ţintim mereu promovarea, atât timp cât condiţiile oferite vor fi peste cele ale nivelului unde activăm. Când nu vom mai putea oferi astfel de condiţii, ne vom opri acolo, iar obiectivul va fi menţinerea în acel eşalon.

Rep.: Veţi începe din Campionatul Municipal. Mergeţi doar pe ideea promovării pe teren sau…

R.S.: Cred că întrebarea asta nici nu-şi avea rostul…

Rep.: Stai puţi. Nu mă refer la jocuri de culise, aranjamente. Se ştie că în fotbalul de azi multe echipe clachează, se desfiinţează, dispar şi astfel rămân locuri vacante. Întrebarea asta era: aţi accepta un loc ivit într-un eşalon superior în acest mod sau vă doriţi doar promovări obţinute în urma rezultatelor de pe teren?

R.S.: Noi ne-am propus să creştem sănătos! Pentru asta trebuie şi noi să învăţăm, cei care ne vom ocupa vremelnic de acest club. Astfel, trebuie să plecăm de jos. Singura derogare regulamentară care s-ar putea ivi ar fi cea în urma căreia s-ar putea face loc într-un eşalon superior. Dar nu ne gândim la un nivel mai sus de Campionatul Judeţean.

Rep.: Spune-mi un lucru: pe ce teren vă veţi desfăşura activitatea?

R.S.: Vom juca pe arena „Electrica”, acolo unde a evoluat şi Ripensia! Şi, ca şi atunci, vom împărţi accesul la teren cu echipa Electrica”

Rep.: În ceea ce te priveşte doar pe tine, este o revenire în fotbal după vreo 15 ani, ultima dată activând ca antrenor la Electrica Timişoara…

R.S.: Aşa este. La un moment dat, te întorci la vechea pasiune. La mine, asta a fost pasiunea vieţii, fotbalul!

Rep.: Un fotbal, care la noi se scaldă într-o mizerie tot mai mare. Şi de asta mă mir că ai luat această hotărâre. Mai ales într-un oraş ca Timişoara, unde în momentul de faţă oamenilor le-a cam pierit cheful de fotbal, după cele întâmplate la Poli…

R.S.: Noi tocmai cu asta venim. Cu ceva frumos! Mulţi oameni nu se mai duc la fotbal pentru că sunt scârbiţi. Sunt alţii care se duc, dar vor ca echipa lor să câştige, de azi pe mâine, cu orice preţ. Hai să ne gândim puţin. Ce vrem? Sport sau război cu miticii, cu federaţi? Dacă-i sport, să fie sport. Mă uit la Arsenal Londra. E un model extraordinar. Mulţi spun: „Să ne mai lase Wenger ăsta, pentru că tot timpul ia jucători şi apoi îi vinde!” Păi de ce-i Vinde? Pentru că clubul trebuie să trăiască, să fie vizibil. El nu-şi permite să facă datorii de sute de milioane de euro! Şi atunci cum să nu ţii cu un asemenea club care trăieşte sănătos? Noi de ce să nu putem urma un astfel de exemplu în România la un moment dat? Depinde de oameni, dacă vor adera la acest proiect sau nu. Dacă nu vor, înseamnă că societatea nu te acceptă cu principiile astea şi vrea altceva. Şi dacă vrea altceva, o să aibă! Dacă societăţii îi place să-l vadă pe Gigi Becali când deschide televizorul, asta va avea!