Aproximativ 2000 de suflete au luat cu asalt micuța arenă Electrica, pentru a participa pe viu la duelul celor mai iubite echipe din fotbalul județean, Ripensia și ASU Poli aflându-se pentru întâia oară față în față într-un cadru oficial. Și ce frumos a putut să arate vechiul stadion din Fabric, îmbrăcat de sărbătoare și împărțit în patru culori care au scris istorie în sportul local. Mai presus de orice rezultat, timișorenii și-au arătat atașamentul față autenticitatea unui fotbal jucat din pasiune, cu suflet, de două echipe mici, deocamdată, dar suficient de inimoase pentru a parcurge în întregime drumul spre marea performanță. Timișoara, încă, respiră fotbal! Rămâne de datoria noastră, a celor implicați direct în fenomen, de a readuce orașul de pe Bega pe harta sportului rege.
Meci dramatic, 120 de minute, tensiune, lovituri de departajare. Astfel ar putea fi descrisă, în câteva cuvinte, partida de miercuri. Probabil niciuna dintre cele două formații nu și-ar fi dorit o astfel de desfășurare, ci, mai degrabă, un joc controlat fără emoții. A fost, însă, rețeta perfectă pentru un public însetat după fotbal, după rivalitate sportivă și dueluri tensionate.
Cu toate că emoțiile inerente au adus, de la sine, destule greșeli în teren, chiar execuții hilare de la punctul cu var, efortul și dorința jucătorilor au transformat disputa într-un spectacol sportiv agreabil. Chiar și atunci când favoriții tăi sunt în corzi, jucând peste 50 de minute cu un om mai puțin pe teren, cu crampe musculare, nu poți să nu fii mândru de echipa ta atunci când îi privești, spre exemplu, pe Petrișor strângând din dinți pentru a rămâne pe gazon, pe Solomon plutind timp de 2 ore deasupra fiecărui adversar sau pe Briciu, eliminat pe nedrept, asumându-și înfrângerea și cerându-și public scuze colegilor și fanilor. De asemenea, nu trebuie uitat Rădulescu, care, deși a șomat în poartă un sezon întreg, a demonstrat o siguranță debordantă atunci când a fost nevoie.
De partea cealaltă, o echipă mai puțin estetică, însă cu mentalitate de învingătoare, o echipă agresivă, care i-a presat pe roș-galbeni timp de 20 de minute, în prima repriză, în propria jumătate și care, apoi, s-a acceptat dominată, așteptând oportunitatea care a venit după eliminarea unui jucător advers. Dincolo de duelul din teren, miercuri, pe Electrica, s-au întâlnit două cluburi diferite din mai toate punctele de vedere, dar care au un obiectiv comun, și anume o construcție solidă, pas cu pas, pentru ca în viitorul orașul să se poată bucura de noi dueluri locale la cel mai înalt nivel, așa cum, demult, era în Timișoara. Tocmai de aceea, faptul că cele două proiecte atrag, în mare parte, categorii diferite de oameni, reprezintă un lucru cât se poate de bun, iar ambele rețete s-ar putea dovedi, peste ani, câștigătoare. Rămâne de văzut...
