de Sergiu Suciu-Raca N-a trecut decât o săptămână și deja mi-e dor! Mi-e dor de sunetul atât de ușor de recunoscut al chitării lui Mike Stern, de prezența misterioasă a lui Tom Harrell, de spectacolul unic oferit de Kimmo Pohjonen, de orga plină de viață a lui Joey DeFrancesco, de liniștea oferită de muzica lui Horea Crișovan, un artist atât de mare și, totuși, atât de puțin apreciat într-o țară în care se promovează constant prostia și incultura. Mi-e dor dor de gulașul lui Gigi, un bijutier timișorean, care, prin hanul său și contribuția importantă avută la primele ediții ale festivalului, a readus la viață un loc ce stătea să piară. Cel mai mult însă mi-e dor de acele locuri minunate în care ajung, din păcate, mult mai rar decât mi-aș dori. 

Probabil doar cei care au mai fost acolo pot înțelege cum te-ai putea îndrăgosti de un sat care are, practic, o singură stradă și câteva zeci de case bătrânești, alături de alte câteva zeci de case de vacanță răspândite prin zonă. Însă, de fiecare dată când ajung la Gărâna, simt că pășesc într-o altă lume, infinit diferită de o Românie de care ma leagă tot mai puține. Să fie influența nemților, cei care au păstorit în trecut acele locuri? Cu siguranță influența și cultura lor își fac simțită prezența în frumusețea caselor vechi, multe dintre ele renovate acum, de asemenea și priveliștile Munților Banatului, care-ți taie respirația și pe care le poți admira din grădina oricărei case de pe „Principala” satului. Pe lângă peisajele pitorești și energia pozitivă conferită de natură, Lacul 3 Ape, înconjurat de păduri dese, întregește unicitatea zonei, la fel cum nu trebuie uitată comuna Brebu Nou, localitatea de care aparține Gărâna, un loc, de asemenea, desprins parcă din povești, cu aceleași influențe germane.Tot în apropiere se află și Lindenfeld, un sat complet părăsit, subiect în mai multe materiale de presă în ultima vreme, o altă așezare splendidă, care are toate premisele de a renaște în curând.

Revenind la Jazz, opinez că a fost cea mai bună ediție din cele 9 la care am participat din 2003 încoace, cu multe nume mari și recitaluri memorabile susținute pe scena mare și nu numai. Spun nu numai pentru că, în cadrul acestei ediții, organizatorii au oferit și alte evenimente pe parcursul celor 4 zile, printre care și mini-concerte organizate în foișorul hanului „La Răscruce”, locul în care, acum 18 ani, a început totul. Acolo, în cea de-a doua zi, câțiva zeci de oameni au înfruntat ploaia, primind în schimb emoția muzicii timișoreanului Horea Crișovan, cel mai valoros chitarist al țării, așa cum îl descrie chiar Marius Giura, organizatorul festivalului. [caption id="attachment_5790" align="alignnone" width="598"] Peste 20 de mii de spectatori au asistat, în cele 4 zile, la această ediție a Festivalului de Jazz de la Gărâna.[/caption] Din cele 16 formule care au jazz-uit anul acesta la Gărâna, î-am apreciat, în mod deosebit, pe americanii din band-ul lui Dave Douglas, trio-ul lui Joey DeFrancesco, sonorizarea surround și măiestria la acordeon a lui Kimmo Pohjonen, cei patru muzicieni de clasă mondială din formula alcătuită de Mike Stern și recitalul lui Tom Harrell, a cărui valoare a făcut uitată prezența sporadică a Esperanzei Spalding în reprezentația band-ului din care făceau parte. Nu trebuie uitați nici cei de la Crimson ProjeKCt, formație ce are în componență 3 membri ai legendarei trupe rock King Crimson. O muzica destul de grea, nu neapărat pe gustul meu, dar cu muzicieni de top, precum basistul Tony Levin, cel care a fost curtat de David Gilmour după plecarea lui Roger Waters din Pink Floyd și care, de ani buni, cântă mereu alături de Peter Gabriel. De asemenea, vreau să-l menționez din nou pe Horea Crișovan, care a lansat un album de chitară clasică, prezentând, pe scena mare, o piesă inspirată din locurile de acolo, înregistrarea putând fi urmărită mai jos.

Țin să-i mulțumesc lui Marius Giura, familiei sale și tuturor organizatorilor pentru efortul depus an de an pentru a continua această tradiție, cu mențiunea că Ripensia Timișoara va fi mereu aproape de acest eveniment cultural și îl va sprijini. Iată și cele câteva cuvinte scrise de ctitorul festivalului în caietul program... „Tot ce se poate spune s-a spus! Cu bune, cu rele, au trecut 18 ani. O cale și un loc care mi-au schimbat destinul. Am avut alături prietenii, familia, pe nimeni în spate.  Într-o lume năclăită în ignoranță și prostie, cred că nu e puțin lucru că am dat o nouă dmensiune acestui loc. Că am reușit, că putea fi mai bine, că putea fi mai ușor, Că putea fi normal, sunt întrebări care probabil au zeci de răspunsuri. Eu am o singură certitudine: ce am urcat pe scena de la Gărâna a produs bucurii si satisfacții celor care revin an de an în Poiana Lupului. Răutatea, prostia, lipsa de cultura, absența capacității de înțelegere a fenomenului, pălesc în fața celor care iubesc această muzică, a celor care se regăsesc pe ei în aceste patru zile.” O superbă galerie de imagini poate fi vizionată mai jos, cu mulțumiri lui Ema Mihaiescu, pasionat al fotografiei. http://youtu.be/VRJ1gbs43GI http://youtu.be/FrK4Nok1_DQ