După cum este bine cunoscut, FC Ripensia Timișoara, primul club de fotbal profesionist din România, a fost înființat în 21 octombrie 1928, atunci când sub conducerea ilustrului Dr. Cornel Lazăr a avut loc,  în clădirea Primăriei Timișoara, Adunarea Generală de Constituire a ceea ce avea sa devină o un simbol cultural al Timișoarei,  al Banatului și al României. La fel de bine cunoscute sunt și performanțele excepționale ale Ripensiei: cvadruplă campioană ( 1933,1935,1936 și 1938 ) ,  de două ori câștigătoare a Cupei României ( 1934 și 1936 ), de două ori finalistă a Cupei României ( 1937 și 1938), participantă la Cupa Europei Centrale ( 1938 ), campioană națională la juniori ( 1948 ), precum și desființarea de tristă amintire a Ripensiei în 1948 de către autoritățile comuniste.

În sfârșit,  Ripensia își redobândește personalitatea juridică în 12 iulie 2012 datorită eforturilor unui entuziast grup de inițiativă care a re-fondat o organizație legendară. Din această perspectivă, ne putem întreba: Cum a fost organizată Ripensia în perioada interbelică ? De ce a fost Ripensia un club atât de iubit și de competitiv ? Este capabilă actuala Ripensie să redevină ceea a ce a fost ? În opinia mea, atașamentul și fair play-ul suporterilor, eficiența și eficacitatea organizțională, conduita jucătorilor și a oficialilor, dar și stilul de joc au fost factorii cei mai importanți ai excepționalelor performanțe și a uriașei notorietăți naționale și internaționale a Ripensiei interbelice.

Opinia celebrului antrenor Ștefan Kovacs, cel care a antrenat Ajax-ul lui Johan Cruyff, despre  stilul de joc extrem de ofensiv al Ripensiei și despre celebrul ei ” sfert de oră ” în care își surclasa adeversarii este semnificativă: ” Pe planul jocului, Ripensia a însemnat un stil aparte, dominat de ideea ofensivei și a luptei pentru victorie,  dar și o școală de fotbal, evidențiind virtute, spirit de combativitate, o tehnică rafinată, dăruire și elan.”

Cu alte cuvinte, valorile, convingerile, normele etice și conduita  suporterilor, conducătorilor și membrilor clubului, pe de o parte, respectiv  competența conducătorilor cubului și nu în ultimul rând harul antrenorilor și al jucătorilor, ca să spun așa, au reprezentat cele trei puncte tari esențiale ale Ripensiei conduse cu atâta abnegație și competență de Cornel Lazăr, cel care a condus ani buni și celălalt club legendar al fotbalui timișorean și bănățean: Chinezul Timișoara.

 În continuare, voi analiza un factor mai puțin cunoscut , dar determinant în opinia mea, al marilor succese ale Ripensiei interbelice: eficiența și eficacitatea organizațională. În termeni generali, grupurile sau organizațiile formale sunt ” ansambluri umane ordonate și ierarhizate în vederea cooperării și coordonării membrilor lor în anumite scopuri ”. ( Larousse, Dicționar de sociologie, Editura Univers Enciclopedic, 1998, p. 197).  

Drept urmare, organizațiile formale sau oficiale pot fi clasificate în funcție de următoarele criterii fundamentale: -  costuri ( condiții ) de intrare neglijabile sau prohibitive: -  scopuri ( obiective )  mutuale sau individuale. În matricea care urmează este prezentată o tipologie exhaustivă a organizațiilor formale realizată pe baza criteriilor descrise anterior.

Sursa: Oxford, Dicționar de sociologie, Editura Univers Enciclopedic, 2003, pp.73-74. Din cele prezentate rezultă că, indiferent de tipologie, managementul sau conducerea organizațiilor formale implică în mod inevitabil ierarhizare, diferențiere, coordonare și cooperare acțională. Analizând, însă, matricea anterioară, rezultă că în cazul cluburilor, spre deosebire de organizațiile private tipice, eficiența și eficacitatea acestora presupune în mod necesar o ierarhizare si  o diferențiere de roluri organizaționale  cu mult mai reduse decât în cazul companiilor care reprezintă organizații private tipice.

Cu alte cuvinte, datorită costurilor de intrare prohibitive și a obiectivelor de tip mutual, cluburile implică, între anumite limite, structuri organizaționale cu mult mai puține funcții sau roluri, respectiv cu  un număr mult mai redus de niveluri ierarhice comparativ cu organizațiile private tipice. Dacă însă numărul de membri crește peste un prag critic, atunci managementul cluburilor implică următoarele disfuncții: -  diminuarea solidarității acționale și a consensului în ceea ce privește definirea și la operaționalizarea scopurilor organizației; - accentuarea competiției  dintre membrii organizației pentru putere, influență și beneficii; -  creșterea exagerată a motivației pentru succese și a repulsiei pentru eșecuri.

Toate aceste probleme organizaționale au existat , intr-o anumită măsură , și în cazul Ripensiei interbelice. Cu toate acestea, eficiența și eficacitatrea Ripensiei conduse de Cornel Lazăr au fost cu mult mai mari comparativ cu celelalte cluburi de fotbal românești sau străine din acei ani. Așa cum am arătat, punctele tari ale Ripensiei interbelice au fost : valorile, convingerile și normele etice promovate în mod consecvent de către suporteri, acționari, conducători, antrenori și jucători; calitatea structurii organizaționale și excepționalul talent al  jucătorilor. Nu este întâmplător faptul că în cazul Ripensiei cultura sa organizațională s-a intemeiat mai ales pe valori și mai puțin pe interese.  

Din acest motiv, Cornel Lazăr ăi ceilalți conducători ai Ripensiei au preferat o structură organizațională cu doar trei neveluri ierarhice: -   Adunarea Generală a Acționarilor; -  Consiliul de Administrație; - Antrenorii, jucătorii și personalul administrativ salariat. Pe lângă activitățile specifice acestor componente  organizaționale,esențiale,  clubul a beneficiat de susținerea financiară și acțională  complet dezinteresată a multor suporteri, organizații și  personalităti de excepție cum au fost Sever Bocu - Ministru al Banatului în guvernul condus de Iuliu Maniu -  și  Coriolan Băran, primar al Timișoarei.

Nu întâmplător, actuala structură organizațională a Ripensiei este aproape identică cu cea din perioada de glorie a acestui club. Desigur, adoptarea acestui model structural nu reprezintă  o copiere mecanică a structurii interbelice a Ripensiei, ci mai degrabă o adaptare la realitățile românești a modelului societal ( socios ) de organizare al celebrei  Fc Barcelona. Astfel, structura actualei Ripensii implică tot trei niveluri ierarhice: Adunarea Generală a Membrilor Asociați (1 ), Consiliul Director (2 ), respectiv managerul , antrenorul echipei și mai multe comisii organizate pe criterii funcționale (3 ).

În sfârșit, ar mai fi de menționat că actualul Consiliu Director al Ripensiei condus de președintele Radu Ienovan și de vicepreședinții Radu Suciu și Sorin Nica este un organ de conducere provizoriu, acest provizorat urmând să se incheie în cea de a doua jumătate a anului 2014. În concluzie, sunt convins că Ripensia cea atât de iubită și de respectată în urmă cu opt decenii va renaște ca și pasărea Phoenix. Pentru că  un club de fotbal format din suporteri ale căror convingeri și valori au rămas neschimbate timp de opt decenii, în pofida atâtor mutații și transformări politico-sociale, nu va muri niciodată!   17 septembrie 2012 Dr. Ing. Nicolae Țăran